Roxana Trandafir

Reading Time: 5 minutesRelatia mea cu Zorba Grecul este una dubioasa. Complicata, cum ar zice Facebook. Insa pana sa ajung la Zorba Grecul, vreau sa vedem exact ce inseamna carte preferata pentru mine.

Adica, spun din start, nu am o carte preferata. Asa cum nu am un film preferat, un spectacol de teatru preferat, o piesa de teatru preferata (putini stiu diferenta dintre PIESA si SPECTACOL) ori o culoare preferata. Nici macar un autor preferat. The one and only.

Exista, insa, cateva elemente importante, cativa indicatori. In cazul cartilor, 3 criterii, 3 indicatori, ar fi relevanti:

1. Cat de bine ti s-a intiparit in minte acea carte? Multe carti n-au trecut testul timpului. Pe unele le-am uitat dupa 1 luna. Pe altele le tin minte ca si cum le-as fi citit ieri.
2. Cat de mult ai apreciat ecranizarile si adaptarile teatrale? La unele le apreciezi putin spre deloc, la altele le adori de-a dreptul.
3. Cat de des iti AMINTESTI de o carte?
4. Cat de mult TE REPREZINTA acea carte si acele personaje?
5. Cat de mult si cator persoane ai recomanda acea carte? Dar ecranizarea/ecranizarile ei? Dar adaptarile teatrale?

In cazul Zorba Grecul, primele 3 chestii sunt bifate cu prisosinta, de-a dreptul ingrosate. 5 este iarasi bifat, insa cu punctul 4 am o problema. O MARE problema.

Sa le luam pe rand, caci discutia mi se pare relevanta NU DOAR despre Zorba Grecul.

Incep prin a spune ca acea carte o simt in mine, simt ca ea mi-a intrat in cap si nu mai iese de acolo. Cand am vazut la Timisoara adaptarea ei teatrala, mi-am dat seama cate replici stiam. Nu le-as fi putut reda daca as fi fost intrebat, dar cand le auzeam mi le aminteam. Stiam continuarea lor, era de parca cineva imi deschisese o cutie. Nu doar senzatia de deja-vu (care la noi, la olteni, se cheama “senzatia de deja-fu”), ci si senzatia de “ce prost am fost ca uitasem asta”. Ele erau acolo, in mintea si in sufletul meu.

Ecranizarea am adorat-o si, de fapt, de acolo stiu foarte multe replici. De fapt, o consider printre putinele ecranizari mai bune decat cartea. Cand am citit cartea, ABIA in 2019, aveam senzatia ca, de fapt, o mai citisem. Iar adaptarea teatrala de la Timisoara mi s-a parut excelenta nu pentru ca era in sine excelenta, ci pentru ca m-a (re)adus in lumea lui Zorba. Aveam (si inca am) senzatia ca as adora ORICE adaptare teatrala sau cinematografica a cartii.

De amintit imi amintesc foarte des de aceasta carte si in special de acest personaj. Vad putin din Zorba in multe persoane ori personaje. Il caut pe Zorba, ca sa fiu mai precis. Imi amintesc de Zorba Grecul de fiecare data cand aud o melodie greceasca, de fiecare data cand intru intr-un restaurant grecesc. Am impresia ca Zorba e acolo, langa mine. Si, culmea, eu nu am fost niciodata in Grecia. Oare cat de mult si de des l-as cauta pe Zorba ACOLO?

Sa va povestesc o faza amuzanta de asta vara/toamna, de la Timisoara (caci festivalul s-a desfasurat la sfarsitul lui august si inceputul lui septembrie). Un prieten fotograf, care se plimba foarte multe, a spus ca si-a luat o excursie in Grecia imediat dupa ce a vazut spectacolul Zorba Grecul. L-am intrebat daca are legatura cu spectacolul, la care el a recunoscut: “Marturisesc ca nu am constientizat, dar cred ca da. Cred ca, inconstient, spectacolul m-a facut sa-mi doresc sa merg acolo.”.

Ajung la punctul 5, fara sa vorbesc de punctul 4, si spun ca Zorba Grecul este tipul de carte pe care o poti recomanda oricui, indiferent de varsta, de ocupatie, de gen literar (ori cinematografic) preferat. Cand esti fan SF, evident ca ai niste SF-uri preferate, niste filme ultra-nisate care ti se par geniale, dar care nu sunt pe gustul NEfanilor SF. La fel in cazul thrillerelor ori al filmelor siropoase.

De ce am pus acest punct 5 drept criteriu? De ce n-as putea avea drept carte preferata una specifica genului meu? Pai evident ca as putea, dar mie mi se pare ca o carte buna, una care MERITA acest titlu, trebuie sa fie una UNIVERSALA, una care transcede unui gen literar sau altul. Una care vizeaza doar fanii unui singur gen literar este o carte foarte buna, dar nu este atat de buna incat sa convinga si restul cititorilor.

Asa cum, cand eram student la facultatea de sociologie, consideram ca cei mai buni profesori nu sunt cei care pot fi intelesi doar de cativa studenti, ci aceia care pot fi intelesi chiar si de catre cei care n-au tangenta cu domeniul sociologiei. La fel si cu scriitorii: esti cu atat mai bun cu cat te adresezi unei categorii mai ample de cititori. Nu trebuie sa devii ultra-comercial, sa scrii banalitati, insa nici extrema cealalta, in care esti inteles de putini oameni, nu e de dorit.

De ce nu ma reprezinta cartea? Aici as putea sa scriu pagini intregi, poate chiar o carte intreaga. Nu voi scrie aici despre asta, ci voi spune doar ca am foarte multe de invatat de la persoane si personaje cu care, de fapt, nu am foarte multe in comun. Invat mai multe de la cei diferiti de mine decat de la cei care-mi sunt asemanatori.

Zorba Grecul NU este cartea mea preferata, tocmai pentru ca nu bifeaza punctul 4, dar este cea mai apropiata de acest concept. Daca as vrea sa ma laud cu ale mele cunostinte sociologice, v-as spune ca exista un ideal-tip de “carte preferata”, iar Zorba Grecul este cartea care se apropie cel mai mult de acest concept. Daca v-as fi zis doar asta, as fi fost fix cum nu-mi doream sa fie profesorii mei de la sociologie.

Zorba Grecul este o carte minunata, extraordinara, insa recunosc ca sunt influentat si de magnifica sa ecranizare. Simt ca am citit-o si ca o iubesc dinainte s-o fi citit efectiv. O iubeam inainte sa am un contact direct cu ea. Sper ca intelegeti ideea si senzatia.

Nu pot sa inchei fara sa va spun CINE SUNT si mai ales DE CE am scris acest articol aici. Emil Calinescu este numele meu si detin 11 bloguri. 5 dintre ele sunt link-uite aici, pe restul le descoperiti singuri.

Gazda mea de astazi m-a invitat sa scriu despre cartea mea preferata. Provocarea suna, de fapt, un pic altfel: sa fac recenzie la o carte pe care as recomanda-o oricand si oricui. Nu stiu ce intelegeti voi prin recenzie, insa definitia mea personala si blogosferica a recenziei este: Recenzie – acel articol prin care reusesti sa convingi cititorii sa citeasca o carte (ori sa vada un film/un spectacol de teatru). Si fix asta am incercat eu prin acest articol.

La final sunt putin invidios: articolul acesta a iesit atat de bun incat cumva ma oftic ca nu e publicat pe blogul meu. Insa apoi imi dau seama ca asa fac eu de obicei: guest-post-urile sunt, de fapt, cele mai bune articole ale mele. Pe vremuri se spunea ca cea mai buna marfa e cea data la export. Cam asa si cu articolasele mele.

Iar Zorba Grecul este, intr-adevar, o carte pe care o recomand oricand si oricui. Este printre putinele care are aceasta calitate.

Desspre Emil Calinescu nu va spun mai multe, a spus el destule, insa va marturisesc ca mie tare-mi place de el, pentru ca are puterea sa fie asa cum simte. E un copil inocent ascuns intr-un om mare, daca nu ma credeti pe cuvant, nu-i problema, urmariti-l si va veti convinge. 

La cererea invitatului m-am jucat un pic cu canva si cu…