Dacă îmi știi “situația fizică”, îți poți da seama că am o idee sau două despre discriminare. De-a lungul vieții m-am confruntat cu ea sub diverse împrejurări și de aceea nu m-am înghesuit prea tare să citesc Ura cu care lovești.
Am considerat că discriminarea rasială este și așa un subiect destul de mediatizat. Cartea mi-a atras totuși atenția datorită unei provocări. Am participat la un joc de pe un grup despre citit, unde o cerință spunea să citim o carte interzisă.
Am căutat pe net o listă cu asemenea cărți și, dintre toate, în acel moment coperta de la Ura cu care lovești m-a făcut să mă opresc din lectura articolului respectiv.
Nu cred că este ceva întâmplător pe lume, motiv pentru care am hotărât să mă apuc de citit cartea în cauză. Nici prin cap nu mi-a trecut că mă va încânta suficient de tare cât să îi fac recenzia. Și iată-mă aici…
Ura cu care lovești este profundă și dureroasă
Povestea are în centrul său o adolescentă de 16 ani, de culoare (este un aspect important de menționat în acest context), care trăiește împreună cu familia sa într-un ghetou și urmează cursurile unui liceu specific tinerilor de bani gata, albi.
Starr se străduiește din răsputeri să separe cele două lumi atât de diferite, dar care fac amândouă parte din existența ei. Echilibrul obținut cu greu se prăbușește definitiv atunci când, după o petrecere sfârșită cu gloanțe, pleacă alături de un prieten din copilărie cu mașina.
Un polițist alb îi oprește și presupune că băiatul este înarmat. Astfel că, în momentul în care face o mișcare bruscă (vrea doar să se asigure că amica lui se simte bine), Kahil este împușcat mortal. Clipele înfiorătoare în care privește cum se scurge viața din ochii băiatului îi schimbă viața pentru totdeauna lui Starr.
Fata este singura care știe ce s-a întâmplat în noaptea aceea, în timp ce televiziunea începe să vehiculeze tot felul de ipoteze. Kahil era un băiat negru ce a crescut în ghetou și se știa că vinde droguri. Prin urmare, oricum trebuia să moară cumva, mai devreme sau mai târziu, nu?
Starr se luptă cu cele două laturi ale ei: pe de o parte, voia să își continue școala și viața ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, iar pe de alta simțind ura cu care se lovea în ea, și mai ales în Kahil, dorindu-și să îi facă acestuia dreptate.
Războiul dintre susținătorii lui Kahil și cei ai polițistului ajunge la cote alarmante, iar Starr este prinsă la mijloc. Oare care va fi deznodământul? Cine este, de fapt, vinovat în toată această situație?
Discriminarea – un subiect cu puternic impact emoțional
Cu siguranță nu este ușor să vorbim despre discriminare, fie ea în copilărie, la școală sau peste ani, în societate. Pare că oamenii încă se chinuie să facă eforturi colosale pentru a încerca să îi accepte pe cei diferiți, cei care nu se încadrează în normele obișnuite.
Învățăm de la o vârstă mult prea fragedă ce este ura și ea devine un verb de-a dreptul uzual. Este trist însă că o asociem cu alți oameni în loc să ne limităm la preferințe alimentare sau alte lucruri.
Iubirea de sine are de suferit din această cauză și determină în general ca cel puțin o parte dintre preconcepții să se transforme în realitate. Dacă toți au o părere proastă despre mine în mod natural, ce rost are să le dovedesc contrariul? Cădem tot mai jos în loc să evoluăm, iar Ura cu care lovești este un un exemplu în acest sens. Uneori nici măcar nu avem vreo șansă pentru a ne arăta potențialul și a ieși din cercul vicios…
“Tu ești schimbarea” nu este un clișeu
O expresie care sintetizează oarecum acțiunea cărții este Thug Life a lui Tupac. Artistul a spus foarte clar că ura cu care lovești în copii ne vine de hac tuturor. Micuții inocenți de azi vor fi adulții de mâine. Depinde numai de noi cum îi modelăm.
Deci, nu cred că “tu ești schimbarea” reprezintă un simplu clișeu aruncat la întâmplare. Dacă fiecare dintre noi și-ar controla gândurile și faptele, ar alege binele împotriva răului și iubirea în locul urii, s-ar vedea automat diferența.
Este în puterea noastră, a tuturor, să combatem discriminarea: de rasă, gen, orientare sexuală, dizabilitate etc.
Starr și-a asumat la un moment dat rolul în schema mai mare a lucrurilor și a folosit cea mai letală armă de care dispunem cu toții: vocea. Tu ai avea curajul să o faci?
Recomand romanul Ura cu care lovești atât adolescenților (genului în care a fost încadrat, de altfel), cât și adulților. Este o poveste tulburătoare, ce reușește să îți formeze o mulțime de întrebări legate de corectitudine, dileme morale, puterea fricii și determinare.
Schimbarea începe din inima fiecăruia dintre noi! Să nu cumva să uiți vreodată asta.
Dana Mierlut e un om special, deosebit si frumos care, fara sa vrea sau sa stie m-a facut de multe ori sa plang. Un exemplu de tenacitate, putere si perseverenta, Dana ne da o mare lectie de viata, prin tot ceea ce este si ce face. Vi-o prezint azi cu mare bucurie si ii multumesc ca a ales sa fie aici. O gasiti pe blog, pe instagram si pe facebook.
