amintiri din 2010

2010 Leapsa lui 2010, da

Leapsa lui 2010. M-am oprit asupra ce a scris Tomata astazi si mi-a placut leapsa ce-o completase, nu multe au fost asemanarile dintre 2010,  al ei si 2010 al meu, una insa, de departe era esentiala:. Amandoua am trecut printr-un an cu schimbari radicale. Amintiri din 2010 am cu duiumul.

Obisnuiam sa nu vorbesc despre mine invocand dreptul la viata privata pana sa descopar ca scrisul imi face bine.In fata tastaturii de multe ori uitand de cifre si retragandu-ma in cuvintele ce odinioara imi fusesera cele mai dragi ma vad sigura pe mine si ma vreau dornica de autodepasire. Sunt suficiente motivele pentru care as vrea sa ma adapostesc in spatele pseudonimului asta mistuitor si pasional fara sa-mi expun slabiciunile, e forma cea mai primitiva de protectie si pana acum mi-a adus un plus de siguranta.

Vulnerabilitatea mea are tot atatea radacini pe cat de multe sunt tacerile. Devoratoarea de muzica nu-i nici pe departe asa cum si-o imagineaza unii sau cum isi doresc altii, ea incearca sa se inscrie in randul lumii sanatoase fizic si cateodata ii iese. Leapsa lui 2010 va arata asta. A avut un an istovitor pe care-l incheie fara sa traga linie, sa va explic si de de ce in aceasta leapsa lui 2010

 

Leapsa lui 2010

Ianuarie

– Poftesc la frisca si mi se face rau chiar in noaptea dintre ani.De pe la 2 incolo ma gasesc vecina cu salteaua care ma sustinea facuta covrig.
– Imi pun in gand sa caut o pereche de cizme noi, cu ghetele alunecam prea tare. N-am cizme nici pana azi. Picioarele mici se incalta greu (si de la copii).
– Merg la control si mi se apreciaza evolutia.

Februarie

– Tata ma anunta cu surle si trambite ca va ramane la Londra pentru o perioada nedefinita, i se facuse o oferta de munca pe care nu-si permitea luxul sa o refuze.
– Livia, prietena mea gaseste ca e benefic sa facem schimb de carti si asa incepe placerea nesfarsita de-a afla ce minunat isi construisera ea si sotul ei biblioteca.
– Ma sperie gandul unei operatii pe coloana.

Martie

– Ma loveste astenia si devin aproape la fel de apatica ca si acum in preajma sarbatorilor.
– Hotarasc ca nu-s nici atee dar nici credincioasa, ci sceptica.
– Merg din ce in ce mai rar la biblioteca dupa mutarea filialei hat departe, la capatul orasului.
– Descopar distanta din ce in ce mai mare dintre mine si-o buna prietena cu care-mi petrecusem adolescenta in scrisori, dar nu fac nimic pentru ai reduce dimensiunea.
– Ma impresioneaza profund moartea lui Mile Carpinisan

Aprilie

– E luna dorului de mama. Adanc, necrutator si dur.

Mai

– Ma plictisesc ingrozitor de toate si planuiesc o plecare lunga de acasa.
– Vestea ca nu-i nevoie de operatie la nivelul coloanei e ca o cana de apa intr-o mare de nisip.
– Omul de langa mine nu mai era acolo, ii ramasese doar urma si ecoul reprosurilor.
– Citesc Mizerabilii si starea de spirit mi se schimba.

Iunie

– Pasesc mult prea grabit intr-o alta lume alaturi de un om nepotrivit (pe care aproape nici nu-l cunosteam) si egoist parasind-o definitiv si ireversibil pe cea dinainte.
– Plecasem asa cum mi-am dorit.
– Constat tarziu ca ma schimbasem fundamental si ca desi nu eram defel multumita de actul nebun si parasirea facuta in graba ma simteam mai femeie
– Ajung la sud de tara dupa o noapte de calatorie crancena din vest
– Acolo era prietena mea cu care imparteam aceeasi pasi peltici.

Iulie

– Sunt inca musafira unei case in care duduie muzica populara, iar codul lui Oreste a devenit a doua Biblie.
– Copiii, cei trei nazdravani.ma umplu de zambet cand le simt apropierea.
– Plec spre casa impreuna cu prietena mea sperand sa o scot din amorteala si sa-i aduc liniste.
– Nu mai departe de-o zi imi dau seama ca orice incercare avea sa fie zadarnica. Surescitarea ei avea cauze mult mai profunde pe care de teama mi le tainuia.
– Pe 16 ajung la Prislop la mormantul lui Arsenie Boca, momentul e de-o intensitate crescuta, ma simt patrunsa de atmosfera, dar ii marturisesc scepticismul pe care-l indrageam acum si mai mult, greseala facuta in iunie.Ma simt mai usurata.
– Prietena mea se intoarce acasa, in prima faza fericita si abia apoi regretand ca iar ne-am separat.
– Mie nu-mi pare rau, oricat de egoist ar parea, am nevoie de o liniste nu prea revoltator tulburata.

August

– Luna unui Mandruta care brusc imi devine foarte drag.

Septembrie

– Descopar in sotul Liviei un prieten. Imi fac placere ideile comune. Muzica pe care o impartim.
– Ma zguduie sa aflu ca femeie are Borderline. Tulburarile fiind din ce in ce mai evidente.
– Se naste Devoratoarea de muzica
– In ultima zi a lunii las balta regimul.

Octombrie

– Datoriile de la banca sunt mari, caut cumparator pentru ceva ce fusese al mamei.Il gasesc pe Doru care mi-i prezinta pe Ioska si pe Cristina. Ei aveau sa ma scoata din belea oferindu-mi insa, o mare teapa.
– Incepe nebunia actelor, declaratii, banii, notar.
– Imi dau seama ca-s naiva, Ioska nu e atat de candid cum pare si musca zdravan din increderea mea.
– Cristina e calda si buna, cred ca mi-am facut o prietena.
– Crizele Liviei ma sperie

Noiembrie

– Acele crize se rasfrang asupra mea doar pentru ca atunci restituisem o carte, plec rupand pamantul si despartindu-ma cu ochii in lacrimi de acea casa unde imi fusese bine.
– O cunosc intamplator pe Angela care ma inconjoara cu dragoste de mama.De unde o fi venit?
– Vanzarea se face si eu o castig doar pe Cristina.
– Tonomatul cu greutate e locul de refugiu.
– Fac o numaratoare a cartilor citite anul asta, sunt 52, in sfarsit imi regasisem placerea de-a citi.

Decembrie

– Primesc de la Cristina un cadou, are inauntru cercei si lantisor, sunt la gatul meu de atunci.
– Scriu o intamplare si plec la Timisoara pentru o cafea cu Andreea, Anca si Alexandra. Eu fiind singura Consoana din poveste, pe care sper s-o termin pana pe 31.
– O invatatura pe care imi doresc sa o duc mai departe si sa ma simt, asa cum sunt, diferita dar la fel.Si niste amintiri pe care timpul nu le va stirbi.
– Devin curajoasa si incep sa scriu despre noptile mele pretioase
– Ma simt atinsa de binecuvantare cand aflu despre Leon Danaila, sculptorul de creiere si simt pana in ultimul por al fiintei mele nevoia de merge la el.
– E primul plan pentru la anul, asa ca, 2010 ramane deschis.
– De Craciun innebunesc si ma visez scriitoare
– Nu-i un vis, azi am scris iar.
– Acum citesc Numele meu a fost Iuda si vad cum scepticismul ce mi-e drag creste in mine.:)

Asa a fost leapsa lui 2010. De la 2011 nu cer decat putere si pasi marunti, in rest le fac pe toate chiar si asa, intr-un avant nestapanit.

amintiri din 2010

sursa foto  leapsa

Despre Roxana Trandafir 763 de articole

Sunt Roxana, mama lui David si fac din asta misiune de suflet. Iubesc marea, cartile, toamna si cuvintele ce nasc povesti. Sunt timida ce in lumea ei traieste liber si frumos.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat:
Citește articolul precedent:
De Craciun…

De Craciun... Asa a inceput totul... E seara de Craciun. Durerea de cap persista. Nu vreau medicamente, vreau motivatii. Vreau...

Închide