Prima zi de fericire

Fericirea in cuplu nu e deloc o intamplare. Mi-e greu sa ma concentrez, sunt usor obosita. Am ales sa-i scriu pentru ca nu voiam sa mi se faca somn atat de devreme. Dorm putin, mult prea putin, dar cred ca pot sa inlocuiesc fara teama somnul cu dragoste. E un pahar gol langa mine, il duc spre fereastra, vad prin el urma zilei de iarna de afara. Parul inca mi-e ud de ninsoare. Trec clipele incet, parca ar fi picurii de apa de pe pahar. Intind mana dupa noaptea trecuta si-o simt tresarind, asa cum si eu tresar la fiecare atingere.

Fericirea in cuplu

Fericirea in cuplu.

Ma desprind de podea si plec la plimbare. Bratul meu stang strange cu putere alt brat, degetele mi se impreuna cu alte degete, ramanand apropierea asta ca un mic tatuaj in palma mea

. O privesc acum, e acolo tatuajul, mic si cald, strang bine pumnul si-mi aduc aminte.
Cand l-am intalnit prima oara avea mainile reci, i le luam intr-ale mele sa le imprumut caldura palmelor mele. Apoi acele maini reci au incercat sa ma mangaie si m-au facut sa tresari. Fiorii placerii ma cuprinsesera, delicat si ma simteam atat de bine.

Era prima noastra zi in parca, umeda, rece, dura. Pasii mei grei erau siguri si linistiti. M-am simtit pentru prima oara protejata. Si-aveam atata nevoie de asta. Intr-o tacere tulburata de timide incercari de conversatie ne indreptam spre cetate.

Timpul se oprea in jurul nostru si asa n-am vazut copiii atleti ce-ti faceau antrenamentul, cainii ce se plimbau pe langa noi, n-am auzit nici toate cuvintele femeii care ma intreba de ce sunt schioapa. Am ajuns la banca verde. De atunci a devenit banca noastra. Mainile mele si mainile lui nu se mai slabeau din stransoare.

Ma durea ca nu pot sa dau drumul cuvintelor

Asemeni stropilor de ploaie ce cadeau si sa-i spun ca inauntru ard. I-am simtit arsura abia cand s-a apropiat de gura mea. A fost sarutul unei dupa amiezi de iarna fierbinte, era 14 ianuarie. Eram eu in bratele barbatului ce ma facuse sa ma simt in siguranta.

Aprinsese in mine focul dorintelor inabusite pe care nici frigul nu putea sa-l inghita. Mi-era teama sa spun ceva de teama sa nu risipesc vraja. Simteam cum centrul lumii s-a oprit pe umerii lui, iar eu eram cea care-l atinge.
Cand ne-am despartit mi-am spus „Revine”, a revenit doar ca sa-mi aduca lumea inapoi.
Mai privesc o data prin paharul gol si vad ziua de vineri, prima noastra zi, vad stropii de ploaie si banca uda, vad focul si bucuria de-a il cuprinde in maini.
***
Si i-am scris abia despre prima zi.De atunci s-au scris sase vineri, si alte patruzeci si doua de zile. Una mai calda decat alta.
Imi curge primavara in suflet. Nu mi-e somn.

Sursa foto http://www.beautyandtips.com/

Despre Roxana Trandafir 763 de articole

Sunt Roxana, mama lui David si fac din asta misiune de suflet. Iubesc marea, cartile, toamna si cuvintele ce nasc povesti. Sunt timida ce in lumea ei traieste liber si frumos.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat:
Citește articolul precedent:
Creion nazal pentru ochi de soim

Creion nazal pentru ochi de soim. Asa are prospectul de mic ca ma chinuie  Zilele astea am avut o problema...

Închide