La posta cu pachetul invizibil

La posta cu pachetul invizibil
Rate this post

Am primit un colet si trebuia sa merg la posta. Cu avizul in mana si cu zambetul pe buze ma duc sa-l ridic la ghiseul din apropiere, dupa cum era indicat pe el.

La posta cu pachetul invizibil cand serviciile postale se dovedesc a fi extrem de proaste.

Oficiul aproape gol. O tanti intre doua varste completeaza un talon si ii spune functionarei ca asta-i cadoul de Craciun pe care-l face cu intarziere fetei ei din Italia. Tare-i mandra de ea, se simte in glasul ei.In dreapta o fatuca tanara trimite niste bani prin WesternUnion.

Eu ma asez cuminte pe scaunul subred si rupt asteptandu-mi randul si trag cartea cu codurile postale mai aproape ca sa-mi treaca vremea mai usor. Trec mai bine de douazeci de minute cand eu ma aflam deja in dreptul Gorjului cu degetul incep sa-mi pierd rabdarea.

In cele din urma tanara pleaca prima si atunci inaintez spre ghiseul de unde ma privea un barbat.
– Buna ziua, am primit un colet ieri si ii intind avizul si buletinul.
Le ia, le priveste rasucindu-le pe ambele parti ca si cand n-ar intelege cu exactitate despre ce-i vorba.Si dintr-o data.
– Nu, nu avem nici un pachet de la Londra. Cred ca ati gresit. Mergeti la gara si trage geamul intorcand o placuta pe care scrie. “Pauza de masa”.
Imi iau actele si ma mut la stanga asteptand din nou, de data asta ca tanti sa plece. Pleaca, atunci ma aplec spre ferestruica, doi ochi negri de femeie frumoasa se uita la mine mirati.
– Ati fost si la colegul…
– Si mi-a inchis in nas. Ii era foame. Mi-am ridicat intotdeauna coletele de la gara dar de data asta pe hartia asta scrie Oficiul 3. Asta-i indicatia de afara, unde am gresit?
Intinde o mana dupa actele mele si le studiaza la fel de meticulos.
– E adevarat ce spuneti, doar ca nu la noi se tin coletele… asteptati putin, va rog.
Se ridica si dispare dupa o usa de lemn. Aud ca muta cutii si cauta ce-i al meu. Dupa cinci minute apare.
– N-am gasit nimic, va trebui sa mergeti la gara. Stiti unde?

Acolo e si pachetul dumneavoastra.

– Un drum in plus din cauza unei greseli stupide, bine ca exista numai pentru institutii legi, pentru clienti doar obligatii.
– Imi pare rau, nu va pot fi de folos cu mai mult.
Ma retrag pe scaunul lasat singur la masa si chem un prieten sa ma ia. Nu astept mult si ajunge. Din fericire lui ii trecuse prin cap sa vina cu masina.

Mergem la gara. Acolo ingramadeala mare, atat de mare, ca pentru douazeci de minute decidem sa mergem la cafea. Dupa cafea ajung in fata unei doamne.
Ii arat ce am la mine, dispare si ea dupa un perete ca sa revina aproape nauca zicand.

– N-am gasit nimic.La 3 ati fost?

– De acolo vin si urmatoarea oprire imi va fi la superiorul vostru.
– Nu va ambalati… e vorba de un colet, il gasim.
– Nu am toata ziua si nici toata cafeaua de pierdut pe aici. Undeva trebuie sa fie. Nu e primul de acest fel, tatal meu imi trimite lunar cate ceva de greutate normala prin posta. Acum s-o fi facut pachetul invizibil.
– Va stiu, imi aduc aminte de dumneavoastra. Mai ramaneti un pic.
Pleaca iar. Apare impreuna cu un barbat tinand in maini o cutie, era cutia mea. Imi intinde un registru si in timp ce semnez ma intreaba de unde am primit avizul?
Crezand ca n-aud bine ii raspund.
– De la posta, dar cred ca am nimerit la circ.

la posta

 

Sursa foto



Lasă un răspuns


%d blogeri au apreciat: