Martorii lui Iehova sa nu mai vina la mine, Nu pentru prima data m-am intalnit cu un martor a lui Iehova. Nu pentru prima oara m-a abordat cu un suras studiat si cu o tema absoluta care viza problema mea de sanatate atat de vizibila, dar pentru prima data am avut curajul sa-i raspund, chiar acolo, in strada unde ne-am intalnit.
Veneam pe alee urmarind jocul naiv al copilului ce desena pe jos cu creta.Se apropiau si alti trecatori, mai multi, auzisem voci, nu m-am intors sa-i privesc, nu ma interesau, gandul meu era departe la ce o sa se intample peste cateva zile cand, din spate, un domn imi spune ceva neasteptat si totusi atat de cunoscut mie.
– Credeti in fericirea pe care ne-o promite Dumnezeu? Buna ziua, imi intinde un barbat prezentabil mana neocupata cu servieta. Numele meu este Daniel si mi-ar placea sa stam putin de vorba.
– Nu, nu cred si ii intind mana mea libera.
In vreme ce cauta cred o brosura, adauga:
– Dar Iehova Dumnezeu promite…
– Nu mai cred in Dumnezeu.
Mirat isi intrerupe cautarea si imi arunca o privire ironica.
– Esti atee?
– Voi martorii spuneti ca nu exista atei si ca in adancul sufletului fiescaruia exista speranta ca Dumnezeu exista.
– Vad ca ai mai vorbit cu alti frati.
– Multi au fost acestia. Eu le-am respectat alegerea.In majoritate au fost ortodocsi inainte sa devina martori. Voi de ce nu tolerati alegerea a mea?
Si m-am indepartat suspendandu-i dialogul inainte sa imi aduca aminte numerologic citatele din Biblie.
Biblia lor e altfel decat cea cu care eu sunt familiarizata. Recrutarea la intamplare a posibililor martori mi se pare o loterie. Nu-s dispusa sa merg pe mana lor chiar daca regatul imi promite viata vesnica si reusesc sa fiu pentru congregatii un motiv. De ce sa-mi folosesti boala pentru a da tu bine in fata batranului? De ce sa ma momesti cu promisiuni desarte si sa faci din mine tinta tuturor privirilor doar pentru ca sunt diferita? De ce sa fiu pe lista ta, pionierule o cifra in plus pentru planul lunii? De ce sa cred in acest prozelitism daca nu mai cred nici in invataturile bisericii cu radacini ancestrale? Pierd daca raman o simpla femeie de pe strada caruia i-ai arat o tiparitura si i-ai zambit? Ok, pierd, dar asta nu te priveste. E strict alegerea mea. Nu ma obliga sa iti acord atentie, nu veni sa-mi bruschezi intimitatea pe la usi si nu-mi arata cat de involuata sunt spiritual doar pentru ca nu stiu invataturile dupa numar.
I-am studiat pe oamenii astia, au trei arme: cea a oratoriei, pentru ca daca-i pornesti sunt in stare sa-ti spune povesti cat pentru 1002 nopti. Arta emotiei, reusesc sa patrunda in miezul problemelor celor cu care discuta si par asa de intelegatori si de implicati incat discursul capatata fara voia lor un ton afectat.Si cea din urma, arta perseverentei care ii ajuta sa forteze mana daca le intinzi un deget.
Tintele lor sunt batranii, oamenii bolnavi si cei ce se afla in calatorie. Multora le citesc disperarea si nevoia de a fi macar ascultati in priviri ca mai apoi sa recurga cu dibacie si falsa compasiune la un plan care sa le inmulteasca fratii.
Dupa cum vezi, Daniel am habar despre tine si ai tai numai ca acum am inteles, poate tarziu, poate devreme, ca fericirea nu-i iluzorie, fericirea inseamna normalitate si nu in ultimul timp inseamna prezent. Actiune prezenta. Ramai si spune basme altora mai dispusi ca mine sa astepte minuni. Nu imi plac martorii lui Iehova.
***Va astept si pe actuala pagina de facebook pentru postari zilnice si sa va abonati la postari.
sursa foto unsplash.com
Sa vina la mine ca pe mine ma distreaza mereu in limitarile lor.