Sisteme romanesti aducatoare de moarte

Sisteme romanesti aducatoarea de moarte, sunt acele sisteme medicale proaste pe care le avem in Romnaia.

Cu bucurie constat ca desi Flori nu mai e relatia mea cu Nicu a ramas aceeasi. Postul asta nu va fi insa unul vesel Ne-am vorbit si ne-am scris zi de zi cu increderea ca vom putea usura putin sufletul lui. Nu-i usor. Azi dupa aproape 6 saptamani si-a deschis sufletul si mai mult de-o ora mi-a spus pas cu pas cele intamplate. I-am inteles strigatul de ajutor si chiar dorinta de razbunare.

Sisteme romanesti aducatoarea de moarte pot sa le spun acestor sisteme medicale proaste care, in loc sa te vindece te distrug.

 

Desi am incercat cu tot calmul si delicatetea posibile sa-l fac sa se indeparteze de gandul asta, n-am reusit cu nici un chip.Va pleca cu parafele mortii in mana sa caute raspunsuri si sa-si faca dreptate cu orice pret. Un om istovit de cautarea in sine a linistii.

Obosit sa ma astepte doar raspunsuri lapidare si lipsite de consistenta. Lipsit de minima putere de a se concentra asupra a ceea ce-l inconjoara. Neajutorat si parasit parca de cei care ii sunt rude, Nicu se zbate si acuza. Acuza sistemele sanitare romanesti, acuza tergiversarea cazurilor importante, acuza medicii cei care s-au umplut de bani si carora nu le mai pasa de oameni. E dreptul lui. E vrerea lui.

Stie ca lupta o vor castiga altii, dar nu se poate opri la actele seci si nemultumitor de succinte.
Am sa vorbesc mai jos despre ce se intampla in Institutul national de boli cerebro vasculare. Nu contest toti medicii si nici calitatile lor profesionale, contest doar sistemul prost gandit cu care te primesc acolo, asa au primit-o si pe Flori si de aici a inceput sfarsitul, cine are vreun argument solid contrar e liber sa-l prezinte.
Unitatea asta medicala e celebra pentru marile sale nume cum ar fi Leon Danaila, Cornel Toader, Florin Stefanescu si Mugurel Radoi. Strasnica echipa. Reusitele lor operatorii uimeste lumea. O salveaza. O vindeca. Dar o si condamna, in primul rand la asteptare.
Te duci sa te internezi. Medicul de garda, in cazul meu,

Mugurel Radoi, in cazul ei, Florin Stefanescu, iti face formalitatile si te trimite in pat. Daca ai nenorocul sa ajungi in salonul 16 o sa te topeasca definitiv caldura si o sa te sufoce lipsa de spatiu. Sase paturi inghesuite si sprijinite de doua canapele, pentru orice urgenta. Fiind cel mai mare (!) e normal sa fie cel mai plin. Paturi incomode pentru niste viitori operati la cap, ori la spate, cu musamale ce termina plamanii si cearsafuri ce se schimba destul de rar

.

Chiar foarte rar. Vrand nevrand accepti orice conditie, primesti ce e liber si te pui pe asteptat. E cale lunga pana sa vina si la tine cineva.
Prima care vine e asistenta de tura, daca ai tratament ti se implanta o branula in vena si cu stativul patului tau stai la taifas cel putin o ora. Daca nu, astepti verdictul medicului.
Ai de asteptat sa se termine flaconul, sa vina masa si vizita de seara.Se fac doua vizite pe zi in fuga. Sa vorbim de cea de-a doua, ajungem si la cea din zori dupa ce povestesc despre trecerea noptii. Vizita de seara e facuta de medicul de garda, care, cu toate fisele sub brat vine si te intreaba cum iti e? Daca iti e? Si ce-ti lipseste in acea clipa? Isi da interesul si stie ceva despre tine, asa cum are cunostinta despre fiecare in parte, nu-i de condamnat asta, dar e mereu gata sa plece si nu se mai intoarce pentru restul serii. Concluzia e ca mai bine taci si astepti sa vina al tau dimineata cand, daca vrei sa te auda trebuie sa insisti. Mi s-a intamplat sa mi se umfle mana, tare, aproape ca nici nu puteam sa o misc. Noaptea am spus asistentei care neputandu-mi da nimic mi-a recomandat sa ma fac auzita insistand, insistand. Am insistat. Medicul meu era acolo,m-a auzit si m-a salvat din durere cu un antiinflamator.
Sa ne intoarcem la seara. A trecut vizita, Urmeaza plimbarea pe coridorul ingust sii plin de dulapuri si frigidere (sectia e in constructie) 16 e chiar in capat, unde, dincolo de o usa se fac lucrari. Candva toate frigiderele si dulapurile vor avea loc, dar acum fac plimbarea celor bandajati aproape imposibila. Un drum doua si te retragi sa-l lasi pe altul. Apoi e din nou ora de tratament. Iti pregatesti constiincios mana si sau soldul. Trece tratamentul. Vine noaptea. Urgie. Tipete, plansete. Lumini aprinse. Intr-o astfel de situatie astepti sa atipesti spre ziua.Se intampla.La 6.30 somnul se curma brusc, vine echipa de curatenie. Tot in graba. Sterge, spala, aeriseste, viziteaza baia (fara capac la toaleta sau o bara de sustinere pt neputinciosi unde poti sa patesti orice pe gresie). Apoi vin infirmele sa schimbe paturi si sa intoarca vreun imobilizat. Salonul curat asteapta vizita.
Vine, in fata, ca un conducator veritabil sta Danaila. Dupa el ceilalti, fiecare cu bolnavul lui.Cu conditia sa fie si doctor pentru Bolnav, bolnav pentru doctor este. Daca specialistul tau e plecat, cum a fost Stefanescu, se va ocupa de tine cel de garda, sau oricine.Se spune face repede o radiografie a zilei trecute, Danaila spune un cuvant bun, o sugestie, se aseaza pe marginea unui pat si apoi pleaca. Toti.Au treaba, ii asteapta interventiile si bataia pentru singurul bloc operator. Cel mai norocos e cel programat in acea zi pentru operatie. Asteptarea lui a luat sfarsit. Dar ca sa indeplinesti conditia bun de bisturiu trebuie sa treci de investigatii.
Investigatii care pot dura, pana la doua saptamani. Vreme in care astepti, cauti medicul, daca nu-i plecat peste hotare, dai spaga pentru un cearsaf, o injectie, mai astepti.
Pana la urma un brancardier generos, la care ai ajuns la indemnul unui bolnav cu state vechi, iti spune ca RMNUL si AngioGrafia costa, ii dai bani, cat iti cere, 150 lei. Te duce repede, peste tot, pe unde ii cazul sarind chiar peste programarile tale care urmau sa vina la o distanta de cateva zile. Te-ai saturat sa astepti, sa vina si sa plece vizita, sa ai sau nu doctor, sa ai sau nu tratament, sa vina noaptea si o alta zi goala. Scuturi portofelul. Faci 150 de lei si mergi la Rmn, TC, sau Angiografie.Si astepti, de data asta rezultatul.
Raspunsul vine, daca trebuie sa te taie ai un motiv bun sa mai stai, daca nu esti liber sa pleci cu cateva sfaturi in buzunar si o speranta.
Eu asa am plecat. Dar Flori a fost acolo cu un tratament dat de medicul plecat sa opereze mai departe in lume. Care nu o mai vazuse si n-o mai consultase de cand o internase. S-a intors si a vrut sa o deschida. N-a fost cazul, iar durerile au incetat. A fost redirectionata si tinuta pe loc dupa operatie ca surpriza, durerea de cap sa se reinstaleze dupa o suparare. Alta internare. Alta redirectionare Coma si Moartea cu acordul mamei ei de a fi deconectata dupa ce i se spusese ca nu se mai poate face nimic.
Un om in conditia in care sufera dureri acute de spate sau de cap poate sa suporte atatea amanari? Atatea tratamente? Atatea teste? Sau chiar atatea asteptari ale doctorului lui?
Nu e mai omeneste sa ti se dea automat un alt medic curant?? O posibila sansa spre sala de interventii? Sa ti se scurteze suferinta? Sa nu ti se ia miseleste banii pentru servicii pe care prin asigurare le platesti? Sa nu ai dreptul la o baie decenta si o curatenie normala?
Romania si sistemele ei te ingroapa. Cazul Florinei nu e singurul. Nicu nu e singurul care vrea sa i se spuna adevarul si sa caute un vinovat, dar ca intotdeauna, cel mort e responsabil, doctorul isi sterge mana pe parafa si se face nevazut. Spre alte paturi, alte zari… alti oameni, alte morti.

sursa foto imternet



1 thought on “Sisteme romanesti aducatoare de moarte”

  • Pingback: Mai sunt si medici intre oameni! | Roxana Trandafir

Lasă un răspuns


%d blogeri au apreciat: