Frumosul din copilaria mea

Rate this post

Frumosul din copilaria mea prin desenele animate din copilarie.
Aseara an vrut si eu ca totul omul abatut sa ma culc la o ora rezonabila, dar inainte am mai dat o raita online printre desene animate, intamplator am gasit si pagina asta si am ramas fara respiratie sa o cercetez.

O ora am fost in transa… Cate amintiri mi-au venit in minte, cate jocuri, cate seri in care se facea liniste pe afara, cate personaje. Intindeam mana parca sa le iau din monitor si sa le mut in camera cu mine. Am vrut sa rulez cate un filmulet fara sa am rabdare, insa sa il duc pana la capat, voiam sa-i vad si sa-i salut cu ochii pe toti.

Frumosul din copilaria mea au fost desenele animate din copilarie.
Copilaria mea nefericita isi hranea fiecare zi cu Sandy Bell sau Candy Candy, Piff si Hercule sau Cartea cartilor si Mizerabilii.
Tin minte ca o data cu venirea serii asezam papusile la nani ca nu cumva sa aiba nevoie de mine pana sunt la intalnirea cu dragii mei din televizor

. Intrerupeam orice joaca sau vizita la prieten doar ca sa-mi iau locul pe scaunel din timp, fiecare secunda fiind pretioasa eu nu voiam sa pierd nici una.

Cantam de la primul acord de generic si pana la ultimul apoi cu ochii mariti si gura cascata mergeam dupa prietenii mei. Cel mai mult atunci cand Candy s-a despartit de Terry pentru totdeauna, scena scarilor inca imi vine in minte de fiecare data cand spun Candy Candy.

Degeaba incerca bunicul sa ma imi spuna ca-s doar desene, ca asa-i povestea, ca Terry a ales corect, nu, nu imi puteam opri lacrimile mari. Eu ii visam doar impreuna si asa au ramas in jocurile de apoi cu ceilalti prichindei in fata blocului.

Dupa genericul de final ma ridicam sa pup televizorul si sa fug la papusi pe care le trezeam sa le povestesc ce am mai facut, eu fiind personaj activ al povestilor animate.

Saillor Moon, ultimul serial pe care l-am vazut cap coada seara de seara nu mai avea seva povestilor trecute. Era usor fantezist si cu personaje mai urate.Ma uitam la cele cinci luptatoare si le vedeam diforme.

N-am apreciat nici povestea celor doi de iubire, nici participarea obsesiva a raului aproape la fiecare secventa. Pentru mine povestea frumoasa ramane incadrata in tiparul clasic.

Oftez adanc bucurandu-ma de teleportarea inapoi in anii in care desi sufeream puteam sa rad cu lacrimi aproape in fiecare zi.

sursa foto net



Lasă un răspuns


%d blogeri au apreciat: