Noapte cu colti de fiara

Rate this post

Noapte cu colti de fiara. N-am apucat sa astern patul ca iubitul meu mov a inceput sa se tulbure. Cuprinsa de spaima am simtit panica paralizandu-mi fiecare gest pana la ultimul.

Neavand alternativa l-am cuprins in maini si-asteptam parca o minune la fereastra.Sub adapostul degetelor mele un chin prelung sfasia fiecare celula a intunericului, un scancet abia auzit se lasa peste sufletul meu ca o parjolire.

Noapte cu colti de fiara cand iti iubesti perusul si bietul animal in agonie se stinge

Felinarele ne-au vegheat fara incetare, iar printre lacrimi lumina noi ajungea la noi cristale. Aveam in mana sufletul dornic de viata al celei mai scumpe fiinte si in mine unul dornic sa iasa sa se imparta cu el.

Groaza imobilizata imi stapanea de-acum si creierul pana cand, ca un vuiet, telefonul ma aduse inapoi in lumea motrica.

Era sfatul salvator, “du-l la doctor”, a venit doctorul la noi dupa ce cu sughituri l-am implorat sa o faca necontand ca onorariul s-ar fi dublat poate, n-a fost asa si dupa o injectie zbaterea a mai incetat.

Cu capul prins in corzile durerii acute si mainile neputincioase mi-am reluat pozitia de langa fereastra. Nici vantul si nici ploaia nu se amestecau in durerea de dincoace de sticla.

Asa am stat pana cand, un cor vesel de pasari brazda cerul, venea dimineata. Desclestand piciorusele de pe mana mea am eliberat un oftat adanc al unei poveri de ocna si i-am asezat trupusorul sleit intr-o cutie. Dormea.Cu o oarecare teama de-a ma desprinde ca nu cumva in timpul ce lipsesc sa mi-l fure intunericul am pornit spre bucatarie.

O cafea tare. Fara zahar si intr-o cana mare era doza neaparata de care aveam nevoie. M-am intors rememorand fiecare clipa infinita in care durerea se deslusea in fiecare strigat si iar am inceput sa vad cristale. L-am cuprins in mana si i-am asezat capsorul pe perna mea, indraznind sa ma intind putin alaturi.

Se tara sa ma ajunga ca si cand ar fi vrut sa-i dau viata, sa-mi ia respiratia ca sa se umple de putere.

Cu o fortare mai grea decat ridicarea unui sac cu pietre mi-a zis ca in locul suferintei prefer pentru el intunericul.Si totusi… undeva de departe din adancul inimii, abia razbind printre urlete de deznadejde mute venea speranta, poate, poate va fi bine azi.
Asa se sfarsea una dintre cele mai cumplite nopti din toata viata mea, o noapte fiara ce statea sa ne franga.

sursa foto intwenet

Please follow and like us:

Trackback-uri și pingback-uri 1

  1. 13.20.... | Roxana Trandafir

Lasă un răspuns

Enjoy this blog? Please spread the word :)

%d blogeri au apreciat: