13.20…

Rate this post

13.20… Mi-am ţipat durerea zile la rând, degeaba. Am alergat şi-am plâns ore în şir, degeaba. Am sperat şi-am vrut să iau din mine, degeaba. Am răscolit până în adâncul puterilor, degeaba. Moartea nu l-a iertat şi nici pe mine… m-a fărmat în mii de bucăţele… Niciodată nu mă voi întregi la fel. Aş vrea să mă afund în marea cea mai mare şi să nu mai ies de-acolo până când răul din mine nu se va fi spălat…Pierderea unui animal e cumplita.

Sursa foto internet

 



Lasă un răspuns


%d blogeri au apreciat: