Ce dureroase sunt adevarurile unei revelatii

Rate this post

O lupta intensa cu ai mei demoni interiori si un adevar care doare. Jurnalul asta e despre frici, sisteme, iubiri, nemultumiri, dureri si mari dureri care in drumul lor spre rostire se ascund in spatele altor temeri, e despre oameni, nedreptati, atei in care cea dintai sunt eu, despre pierderi si mai ales despre lipsa de libertate.

Demoni interiori m-au pandit pe la colturi ca sa imi traga semnale de alarma si eu, eu nu i-am ascultat.

E despre mine asa cum sunt, asa cum mi-as dori sa fiu si asa cum nu voi putea fi niciodata. Incerc nervos si-asiduu cu perseverenta unui inculpat sa dobandesc verdictul de nevinovat. Asa redobandindu-mi libertatea. Sau macar sperand la ea. Acum am lacrimi in ochi, pentru ca, Tudor m-a facut sa plang. Asta reusesc intotdeauna oamenii pe care ii admir cu tot sufletul pentru ating in mine ceea ce eu cea care sunt, mi-as dori sa fiu sau nu voi fi niciodata ma tem sa scot afara.

Exista in mine o frica convulsiva, o panica nejustificata, o dementa parca. Mi-e tema sa nu supar, poate de asta m-au si cotropit femeile barfitoare si au ajuns sa ma judece. Pentru ca nu am avut curajukll sa le infrunt. Intotdeauna am vrut ca ceilalti sa ma aprobe si sigur e pentru a fi aprobata. Validata. Cumva mai aproape de ceilalti.

Dar oare chiar am nevoie de asta? Unde ma va duce aceasta teama instinctiva? Crescand si dominandu-ma  va ajunge sa ma domine. Trist si dureros acest adevar , dar e aproape o realitate.

Ce fel de om sunt eu care naufragiez si intr-un pahar cu apa? Ma dobor la prima pala de vant? Ma tem de priviri si refuz sa vad priviri. Cat mai dureaza supliciul acesta autoimpus.

Nu trebuie sa scriu despre ceea ce sunt, ce mi-as dori sa fiu sau nu voi fi niciodata, ci despre cea care vreau sa fiu.

Atunci cheile temnitei mele imi vor atarna intre degete.

sursa foto internet



1 thought on “Ce dureroase sunt adevarurile unei revelatii”

Lasă un răspuns


%d blogeri au apreciat: