"E mai bine să nu ştie ce o aşteaptă"

„E mai bine să nu ştie ce o aşteaptă”. Fetiţa prietenilor mei trebuie să fie operată pentru extirparea unui furuncul. Toate demersurile pentru asta au fost făcute, mai puţin pregătirea psihică a domnişoarei, care nu-i deloc mică la cei 13 ani ai ei.

Acum într-o discuţie rapidă cu mama ei am aflat că nu ştie cum să-şi pregătească fata preferând să-i spună doar că va fi operată ca să nu o sperie cu „ce o aşteaptă”.

Nu am reuşit să dezvolt un dialog pentru a o convinge de contrariu prin urmare mă rezum la a scrie doar aici ce gândesc.

  • Un copil la 13 ani are curiozitatea firească de-ai ştii ce se întâmplă cu el într-o astfel de situaţie.
  • Prezentarea ei într-o lumină catastrofala va instala o panică generalizată, dar nu mai puţin o poate face şi trecerea sumară peste subiect a cărui consecinţe copilul le va simţi abia după.
  • Lipsa de comunicare evidentă şi neîncrederea în capacitatea copilului nu fac decât să tensioneze relaţia într-un moment post traumatic.
  • Există riscul ca fata să nu înţeleagă ce înseamnă spitalizare, covalescenta ori recuperare atunci când este pusă fără informaţii solide în faţa lor, fiind o fire expansivă va sta cu greu locului atunci când chiar va fi nevoie.
  • De aici multe alte repercusiuni urâte asupra viitoarelor întâmplări.
    Din păcate tributul pe care-l plătim noncomunicării are efecte pe termen lung şi foarte lung pe care uneori singuri le transformăm în dezastre familiale.

Sursa foto



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *