A ramas crucea nepupata

Rate this post

A ramas Crucea nepupata A intarziat popa o zi. Mare zarva mare, zarva mare… de ce a intarziat? Oare nu mai vine? Daca a patit ceva? Zarva mare. Zarva mare, babele se ingramadesc pe paliere punandu-si intrebari, lansand zvonuri, temandu-se ca le ramane casa nebotezata. Nici urma de popa. Tulai Doamne!

A disparut popa, no! Asa ieri asa azi, popa nu se arata… pana cand se indura pronia divina sa trimita un slujbas cu vestea cea buna. Popa n-a murit, n-a fost rapit de extraterestrii, nici n-a uitat de muritori, doar si-a schimbat programul.

“Aleluia, aleluia, slavit fie numele popii in vechi” se inchina babele in batiste.

Cu totii reiau ritualul pe la usi pe la feresti numai sa nu scape urechilor lor sunetul miraculos al clopotului.Si se aude, minune, indurare binecuvantare. UAU!

Am ajuns la usa scarii in acelasi minut, eu ca sa ies spre izbavirea bolii cu injectia in vena, el cu cantatorii spre izbavirea pacatelor celor multi si saraci cu duhul. Ii las sa intre, ma opreste, imi strange mana, imi pune busuioc ud in par si ma intreaba “incotro”? Ii spun.Ma binecuvanteaza si imi remarca progresele si ma cheama mai des la lacas.

Nu-i raspund, dar fiindca prostia nu e sora lui mi-a ghicit privirea si ma indeamna popeste. “sa ma mai gandesc.”

Reevaluati-mi ultimul an nu ma mai gandesc la o reconsiderare a acestei atitudini. Nu mai regasesc bucurie in biserica, nu mai am o conduita, nu mai simt rostul ortodoxiei practicante, unii ma cred nebuna, altii obraznica, altii ma binecuvanteaza si altii incearca sa ma atraga spre alte cai. Nici o sansa!

sursa foto



Lasă un răspuns


%d blogeri au apreciat: