Ultimul episod la Hemato

Ultimul episod la Hemato. Episodul unu, episodul doi, episodul trei si acum ultimul, ce uşurare. Un control hematologic la Deva e greu de facut.

Ultimul episod la Hemato

Urma sa merg a doua zi dupa recoltare ca doctorul sa-mi citeasca in sange.

M-am ridicat din pat cu o tensiune foarte mica, nu aveam chef nici sa ma misc,dar trebuia sa ajung la 219.

Lumea se departa de mine cu fiecare pas. Am ajuns cu chiu cu vai in spatiul inchis si sufocant de langa hematologie si m-am asezat repede pe un loc gol de langa usa.In urma mea o doamna eleganta, probabil o fosta profesoara, vocifera din cauza lipsei scaunelor. Sotul ei, aproape rupt de lume si ingrozitor de slab nu avea unde sa se aseze.

Am vrut sa-i cedez bucata mea de bancheta, dar doamna nu m-a lasat, poate din cauza palorii din obraji, dansa voia sa vada scaune si pe peretii ce margineau holul. Spatiul fiind prea stramt nu era o dorinta realizabila.De langa mine se ridica o femeie si bolnavul are loc.

Vine asistenta cu o mana plina de ciocolate

facandu-mi semn sa ma apropii. Nu am nici o ciocolata sa-i dau. Imi spune ca doctorul ma va vedea prima si daca va vocifera cineva dintre ceilalti ocupanti de scaune sa nu cedez presiunii.

Ma intorc la locul meu si astept captiva unei ameteli cumplite. Peste cateva minute medicul vine si inainte de-a intra anunta adunarea ca eu sunt prima la consult. “Fata trebuie sa intre prima, sa o lasati sa intre, cu ea termin mai repede.” Apoi dispare dupa usa.

Cateva priviri ma cantaresc le simt, dar nu le raspuns. Doctorul cu halatul pus deschide usa si ma cheama la el. Asistenta ma intreaba de cum intru despre buletin, il intind si urmez barbatul in alb.

– Esti palida, ti-e rau?

– O cadere de tensiune.

– Si-o anemie foarte mare, uite aici, ma completeaza aratandu-mi buletinele de analize noi. Trebuie sa ai grija cu colesterolul, ai valorile inversate. Evita grasimile. Nivelul Leucocitelor e mare inca, ai probleme cu apendicele?

– Nu-l mai am.

– Atunci e posibil sa fie datorita altor afectiuni. Iti fac scrisoare medicala cu tratament si sa nu uiti sa rogi medicul de familie sa-ti faca o trimitere spre gastroenterologie.

Scrie o scrisoare medicala si o parafeaza.

Inainte sa mi-o dea imi spune ca trebuie sa fie validata de biroul de internari ca sa nu am probleme.

Ii multumesc si ma intorc spre asistenta de unde recuperez buletinul si plec.Pe scari ma cuprinde ameteala, sunt nevoita sa masor fiecare pas.

Aerul de afara imi vine in ajutor. Trec pe langa zona in lucru.Ca sa nu mai ocolesc cer voie portarului sa trec prin parcare.

Se uita la mine sceptic.

– Pentru ce?

Ii arat scrisoarea medicala si abia dupa ce o examineaza ma lasa sa trec.

La biroul de internari multa lume. O femeie cu doua papornite ocupa toata intrea. Imi fac loc cu greu si ma asez la rand. Un batranel mai firav si mai pipernicit decat mine imi face loc in fata. O duduie guraliva vorbeste despre toate o data. O stampila cade sacadat pe niste voi. O babuta intreaba daca cineva i-a vazut barbatul operat de stomac ca ea noua in oras. E lamurita cu greu. Pleaca dupa multe minute. Un alt barbat cere si el doar o stampila. Cineva spune cu glas tare ca s-a saturat. Vine randul meu. Imi ia foaia si mi-o restituie neatinsa.

“Totul e in regula nu ai nevoie de nimic.”

Pentru nimic statusem la coada. Asta e consecinta unei birocratii idioate.Ma intorc multumesc batranului din spatele meu si ies in cautarea unui taxi. Nici unul in parcare.

Pornesc incet spre primul parc.Pe prima banca libera am norocul sa vad un carton.Ma asez strangand cu grija indicatiile primite.

Nu ar fi nici prima si sigur nici ultima plecare de la spitale. Am vazut atatea, am intalnit atatia medici, am primit atatea tratamente, dar cu fiecare am inghitit un nod amar in loc de leac. Poate de asta ma simt uitata intr-o tara bolnava. Molipsitor de bolnava.

 Ultimul episod la Hemato

Urma sa merg a doua zi dupa recoltare ca doctorul sa-mi citeasca in sange.

M-am ridicat din pat cu o tensiune foarte mica, nu aveam chef nici sa ma misc,dar trebuia sa ajung la 219.

Lumea se departa de mine cu fiecare pas. Am ajuns cu chiu cu vai in spatiul inchis si sufocant de langa hematologie si m-am asezat repede pe un loc gol de langa usa.In urma mea o doamna eleganta, probabil o fosta profesoara, vocifera din cauza lipsei scaunelor. Sotul ei, aproape rupt de lume si ingrozitor de slab nu avea unde sa se aseze.

Am vrut sa-i cedez bucata mea de bancheta, dar doamna nu m-a lasat, poate din cauza palorii din obraji, dansa voia sa vada scaune si pe peretii ce margineau holul. Spatiul fiind prea stramt nu era o dorinta realizabila.De langa mine se ridica o femeie si bolnavul are loc.

Vine asistenta cu o mana plina de ciocolate

facandu-mi semn sa ma apropii. Nu am nici o ciocolata sa-i dau. Imi spune ca doctorul ma va vedea prima si daca va vocifera cineva dintre ceilalti ocupanti de scaune sa nu cedez presiunii.

Ma intorc la locul meu si astept captiva unei ameteli cumplite. Peste cateva minute medicul vine si inainte de-a intra anunta adunarea ca eu sunt prima la consult. “Fata trebuie sa intre prima, sa o lasati sa intre, cu ea termin mai repede.” Apoi dispare dupa usa.

Cateva priviri ma cantaresc le simt, dar nu le raspuns. Doctorul cu halatul pus deschide usa si ma cheama la el. Asistenta ma intreaba de cum intru despre buletin, il intind si urmez barbatul in alb.

– Esti palida, ti-e rau?

– O cadere de tensiune.

– Si-o anemie foarte mare, uite aici, ma completeaza aratandu-mi buletinele de analize noi. Trebuie sa ai grija cu colesterolul, ai valorile inversate. Evita grasimile. Nivelul Leucocitelor e mare inca, ai probleme cu apendicele?

– Nu-l mai am.

– Atunci e posibil sa fie datorita altor afectiuni. Iti fac scrisoare medicala cu tratament si sa nu uiti sa rogi medicul de familie sa-ti faca o trimitere spre gastroenterologie.

Scrie o scrisoare medicala si o parafeaza.

Inainte sa mi-o dea imi spune ca trebuie sa fie validata de biroul de internari ca sa nu am probleme.

Ii multumesc si ma intorc spre asistenta de unde recuperez buletinul si plec.Pe scari ma cuprinde ameteala, sunt nevoita sa masor fiecare pas.

Aerul de afara imi vine in ajutor. Trec pe langa zona in lucru.Ca sa nu mai ocolesc cer voie portarului sa trec prin parcare.

Se uita la mine sceptic.

– Pentru ce?

Ii arat scrisoarea medicala si abia dupa ce o examineaza ma lasa sa trec.

La biroul de internari multa lume. O femeie cu doua papornite ocupa toata intrea. Imi fac loc cu greu si ma asez la rand. Un batranel mai firav si mai pipernicit decat mine imi face loc in fata. O duduie guraliva vorbeste despre toate o data. O stampila cade sacadat pe niste voi. O babuta intreaba daca cineva i-a vazut barbatul operat de stomac ca ea noua in oras. E lamurita cu greu. Pleaca dupa multe minute. Un alt barbat cere si el doar o stampila. Cineva spune cu glas tare ca s-a saturat. Vine randul meu. Imi ia foaia si mi-o restituie neatinsa.

“Totul e in regula nu ai nevoie de nimic.”

Pentru nimic statusem la coada. Asta e consecinta unei birocratii idioate.Ma intorc multumesc batranului din spatele meu si ies in cautarea unui taxi. Nici unul in parcare.

Pornesc incet spre primul parc.Pe prima banca libera am norocul sa vad un carton.Ma asez strangand cu grija indicatiile primite.

Nu ar fi nici prima si sigur nici ultima plecare de la spitale. Am vazut atatea, am intalnit atatia medici, am primit atatea tratamente, dar cu fiecare am inghitit un nod amar in loc de leac. Poate de asta ma simt uitata intr-o tara bolnava. Molipsitor de bolnava.

Sursa foto



Lasă un răspuns


%d blogeri au apreciat: