February 2012 – Roxana Trandafir

12Feb

Ştii când să spui nu?

By Roxana
/ 0 Comments

Reading Time: 4 minutes

Ştii când să spui nu? Continuu cu articolele despre doi în doi cu o trecere în revistă a celor mai nefolositoare lucruri atitudini şi situaţii care v-ar putea pune în pericol sau v-ar deranja în cuplu.
Până acum am scris despre comunicare, bani şi impresii generale. Azi vreau să fac o listă a NU-urilor obligatorii, pentru că, uneori e bine să-l iei în braţe şi pe NU.

Aşadar, Ştii când să spui nu?

Nu îi acorda încredere totală. Etapele în care încrederea creşte sunt direct proporţionale cu etapele dezvoltării relaţiei de cuplu. Este pentru binele tău, femeie să nu-ţi pui toate bazele pe omul de lângă tine încă de la început. Încrederea că şi respectul nu se dau, se câştigă. Lasă-l să îţi demonstreze că te poţi bizui pe el, lasă-l să fie lângă tine în toate situaţiile posibile, lasă-l să te ajute. Un lucru important este să nu-i încredinţezi secretele, poveştile, întâmplările, frustrările tale de-odată. Dezvăluie trecutul pas cu pas şi cu băgare de seamă, pentru că astfel, eviţi să ai parte de surpriză neplăcută în care el să se folosească de tot ce ştie chiar de la tine pentru a te face să suferi.
2.Nu îl presa cu întrebări despre trecut sau despre fostele iubite. Asta nu îi face niciodată plăcere. Nu fi un oracol cu întrebări, lasă-l pe el să spună tot ce are de spus cu privire la experienţele ori viaţa anterioară.
Fostă iubită NU este rivala ta. S-ar putea ca el să păstreze legătura cu iubita dinainte şi să aibă cu ea o amiciţie frumoasă. Nu transforma în minte această relaţie în altceva. Dacă încă-i vorbeşte şi se înţeleg nu înseamnă că o şi regretă şi te va părăsi pentru ea. Acum tu eşti cea mai importantă şi singura care îţi poate clătina acest statut este neîncrederea în voi că pereche. Sunteţi un tot ameninţat de nici o altă persoană cu care el comunică dinainte.
Nu fi posesivă, nu-l lăsa să fie posesiv. Este iubitul tău, eşti iubita lui, dar nu este doar al tău, nu eşti doar al lui, mai aveţi şi două vieţii de care trebuie vă îngrijiţi. Nu-i lua timpul cu prietenii, nu-ţi reduce timpul pentru ai tăi. Nu-i reproşa că iese cu băieţii, nu are voie să o facă dacă ieşi cu fetele. Nu îi umblă în telefon, nu îl lăsa să-ţi caute în agenda sau printre mesaje, tine foarte mult de intimitate şi cu cât cedaţi teritoriu cu atât vă veţi simţi mai constrânşi şi mai sufocaţi unul de celălalt.
Nu-l sufoca. Nu-i stă doar în braţe, nu-l pupa tot timpul, nu încerca să fi doar lângă el atunci când ieşiţi, nu îl cicălii cu prea multe întrebări dacă a rămas o perioadă singur sau a ieşit. Lasă-l să respire.
Nu fi geloasă. Femei sunt peste tot, oriunde se duce cu sau fără tine va întâlni măcar nu. Nu poţi să nimic pentru asta. Priveşte relaţia lui cu celelalte doar că pe un episod prin care trebuie să treacă fie că le e coleg, prieten, vecin, rudă, partener de dans sau de discuţie. Niciodată o gelozie nu va aduce ceva benefic, ci doar tensiuni iremediabile peste care vă va fi foarte greu sau imposibil să treceţi.
Nu-l acceptă indiferenţă. Cel mai greu de depăşit este indiferentă. Atunci când celui drag nu-i pasă corăbiile ţi se îneacă de tot şi e limpede că lucrurile nu merg. Oricât de banală sau de simplă ar fi o problemă în doi ea trebuie privită cu interesul de care are nevoie. Dacă e sau eşti indiferenta se vor crea momente dureroase de care cu amărăciune vă veţi aminti.
Minciuna nu are ce să caute între voi. Adevărul oricât de dureros ar fi trebuie dus până la capăt, orice minciună ascunde ceva şi asta înseamnă că relaţia se zguduie din temelie.
Nu tolera violenta. Verbală sau fizica violenţa nu are cum să vă ajute. Orice relaţie suferă şi are momente de cotitură, discuţii tensionate şi neplăceri. Oricine se înfurie tipa, se ceartă, e nemulţumit, dar toate se pot opri după cum spuneam data trecută, dacă ştii să taci. O dată depăşit pragul se instalează violenţă care vă va deteriora constant şi fără milă.
Nu face compromisuri majore. Prejudecata “fără compromisuri într-o relaţie” este un neadevăr, Nu există legătură fără concesii mai mici sau mai mari, dar ele ca şi toate celelalte nu trebuie să depăşească anumite limite. Atunci când ai cedat prea mult, când ai lăsat totul de la tine, nu doar că eşti uşor de manipulat, ci te-ai expus unei vulnerabilităţii primejdioase. Cedează treptat şi acordurile între voi să presupună eforturi şi din partea lui.
Nu vă vărsaţi nervii unul pe celălalt. Chiar dacă eşti nervoasă, e nervos încărcătură poate fi eliberată şi în alte moduri şi nu pe cel de lângă tine. Răul pricinuit astfel este unul foarte mare.
Nu aştepta să facă doar el păşi spre împăcare. Dacă v-aţi certat şi îţi vine să îi spui ceva, dar orgoliul nu te lăsa nu-l ascultă, dă-l la o parte şi încearcă să repari ce s-a stricat o dată cu ultima dispută.Va aprecia că poţi să îi vorbeşti şi chiar dacă nu răspunde imediat nu înseamnă că nu a luat seamă la ce i-ai spus sau i-ai scris.
Nu acceptă chiar totul. Intolerabil este să te jignească, să te lovească, să te umilească, să te facă să te simţi prost, să îţi ceară bani oricând şi oricum. În dreptul fiecărui exemplu din acestea Trebui trecut un Categoric NU!
Nu încerca să refaci o relaţie care nu mai are nici o şansă. S-ar putea ca tu să mai ai sentimente şi să-l vrei înapoi, dar dacă lucrurile şi-au pus punct pentru totdeauna din cenuşa nu mai scoţi păsări de aur. Niciodată nu va mai fi nimic iar umilinţa încercării tale de-a vă împacă va fi una covârşitoare.
Exemple mai sunt, situaţiile variază, tot ce trebui să faci e să-ţi impui şi să impui nişte limite. Trebui să înveţi să spui NU, aşa lucrurile pe care le vei pierde vor fi foarte puţine.

Ştii când să spui nu?

Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.

sursa foto unsplash.com

09Feb

Ca să fi mamă îţi asumi orice?

By Roxana
/ 0 Comments

Reading Time: 3 minutes

Ca să fi mamă îţi asumi orice? De când ştiu povestea Florinei maternitatea este pentru mine un lucru important şi delicat care nu doar că necesită atenţie şi informare, dar şi o bună alegere a momentului în care să vină copilul şi o comunicare intensă cu medicii a căror părere n-aş putea să o iau decât ca atare.

Mai recent am descoperit şi povestea unei verişoare care nu-i una deloc frumoasă.

Are aproape 33 de ani şi trăieşte demult într-o mare capitală europeană. E preocupată de tot ce-i nou şi nimic din ce o interesează nu-i scăpa. Este o foarte capabilă doamnă şi are drept ţinte idealuri înalte. Una dintre dorinţele ei, însă nu se împlineşte oricât de tare s-ar strădui. Cel mai mult Diana vrea să fie mama.
Anul trecut în vara după ce cu chiu cu vai acceptase o relaţie a rămas însărcinată. Bucurie maximă, euforie, rugăciuni, mulţumire. Starea ei internă se reflectă în toate, era o torţă vie.În sfârşit avea să-şi strângă puiul la piept. După mai multe controale în primele săptămâni medicii i-au spus că embrionul nu mai are activitate cardiacă şi în curând vă suferii un avort spontan. Durerea înlocuia treptat bucuria iar Diana devenise obsedată de gândul că nu va putea niciodată să fie mama.

Ca să fi mamă îţi asumi orice?

Timpul a contrazis-o, anul ăsta a aflat că e a doua oară însărcinată. Bucurie, controale, concediu prenatal suportat de stat şi noi obsesii. Diana se temea că va pierde şi nouă sarcină. Primea sfaturi de la prietena ei însărcinată, de la vecină a cărei băieţel are trei ani, de la mama ei, de la medic. Dar nu obsesia şi grijă ca orice poate fi un semn rău deveniseră alarmante. Am îndemnat-o să meargă la psihoterapie şi de o săptămână începuse să se liniştească, dar ieri într-o zi neagră istoria s-a repetat, embrionul apărea la control fără activitate cardiacă.
Bineînţeles, dincolo de şoc, a vrut să ştie şi de ce s-a întâmplat din nou aşa. Explicaţia este Rh-ul incompatibil. Ea mama cu Rh negativ face anticorpi şi respinge o sarcină de la un tată cu Rh-ul pozitiv. Următoarea acţiune va fi aşteptarea eliminării embrionului şi pentru o a treia sarcină un tratament pe care să-l urmeze cu stricteţe.

Dezamăgirea şi furia nu o lăsă pe Diana să gândească limpede, astăzi crede că e blestemată, că niciodată nu va fi mama pentru că nu merită şi că lumea pentru ea nu are nici un rost fără copil. L-ar fi primit chiar dacă ar fi rămas ea cu o boală, chiar dacă el ar fi avut una, chiar dacă s-ar fi chinuit tot restul vieţii alături de Nando doar ca să-l crească.

Înţeleg deznădejdea şi încerc să o dau la o parte, dar omul bolnav care sunt se întreabă merită sarcina un astfel de risc? O sarcină este în sine un lucru minunat, de care trebuie să te bucuri, iar rezultatul ei, maternitatea trebuie să te împlinească. Are rost să-ţi pui viaţa în pericol acceptând orice doar că mai apoi totul să se transforme în calvar şi pentru cei mici şi pentru cei mari? Din punctul meu de vedere nu, eu dacă aş fi fost propria-mi mama nu aş fi vrut să duc o sarcină cu risc, nu m-aş fi născut.
O să stârnesc polemici cu afirmaţia de mai sus, dar o viaţă de suferinţă este doar consecinţa unui act egoist.
Revenind la Diana, sunt sigură că îi va trece, e puternică şi capabilă să suporte şi lovitura asta. Sigur pentru data viitoare se va informa, îl va trimite pe Nando la analize, va înţelege ce înseamnă risc şi nu va mai fi egoistă şi nici obsedată. Copil ce-l va naşte va şi al lui nu doar al ei. Are dreptul la o viaţă normală şi independentă, asta ştie încă de când e un embrion cu activitate cardiacă.

Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.

04Feb

Rolul comunicării în doi

By Roxana
/ 0 Comments

Reading Time: 5 minutes

Rolul comunicării în doi. Am trecut printr-o relaţie dureroasă cu suişuri şi coborâşuri pe care, însă mi-o asum cu bune şi rele ca fiind o lecţie ce m-a învăţat multe. Deşi nu mi-e deloc uşor să-mi refac echilibrul pot să afirm fiind ferm convinsă că, a fost o etapă pozitivă în evoluţia mea emoţională.

În menţiunile trecute cu privire la relaţia mea am spus că bărbatul poate iubi şi pentru bani şi că atunci când lucrurile nu merg trebuie să fim atente la toate semnalele de alarmă, acum scriu articolul ăsta ce va părea rupt din revistele pentru femei mai mult pentru a mă elibera de energia acumulată, care, văd pe zi ce trece ca e ca un nod în gât şi este o consemnare a celor dobândite.
O relaţie bună îşi pune bazele încă de la început. Primul semn că lucrurile vor merge este “acel ceva”pe care bărbatul de alături îl are sau nu. Femeia simte asta de la prima întâlnire. Dacă intuiţia şi sufletul spun că “el e” atunci relaţia cu siguranţă va fi una reuşita pentru că amândoi aveţi aceeaşi lungime de undă.
Dacă se întâmplă că bărbatul să nu fie însemnat cu “acel ceva” care să-l aproprie ar fi mai bine să nu te hazardezi într-o legătură cu el. Aceasta nu va dura pentru că nu este susţinută de o punte comună.
Dialogul direct şi deschis nu va arunca în situaţii iremediabile. Încă de la debut este bine să aveţi o relaţie deschisă şi sinceră, încă de la început trebuie să exprimi clar ce te deranjează sau nu îţi face plăcere să vedem la el. Lucrurile spuse direct şi clar pe un ton amiabil, nu sub imperiul nervilor, vor consolida comunicarea şi te vor ajuta să eviţi repetarea momentelor neplăcute.
Dacă această discuţie este amânată de dragul lui sau de a nu strica ceva ea nu va avea acelaşi rezultat creându-se situaţii iremediabile care vor fi foarte greu de depăşit.
Nu este de ajuns să îl cunoşti doar pe el. Trebuie să-i cunoşti şi prietenii sau familia după un anumit moment dat. Trebuie să ştii ce fel de oameni îl înconjoară, din ce mediu provine, în ce anturaje îi place să se integreze. Cel care evita sau ezită să te introducă în cercul lui înseamnă că are ceva de ascuns.
S-ar putea ca omul pentru care ai sentimente să fie cu totul altul în faţa celor cu care vine din trecut.
Prietenii sunt prieteni şi trebuie respectaţi. Timpul lui dedicat celorlalţi este dreptul său la viaţa de dinainte pe care tu, femeia cea mai importantă, nu poţi să i-l iei. Lasă-l să iasă, să întreţină legături. Să nu simtă nici o ruptură între relaţiile amicale şi pe cât se poate integrează-te între ei făcând la fel cu prietenii tăi.
Pasiunea nu e suficientă, e nevoie şi de sentimente. O relaţie înflăcărată se termină acolo unde a început patosul, în intimitate, pentru că lucrurile să meargă este nevoie să fie presărată şi cu sentimente.
Regula tăcerii într-o ceartă. Nu este cazul să ai mereu ultimul cuvânt într-o situaţie tensionată, când îţi dai seama ce se întâmplă taci şi lăsa starea să revină la normal. Faceţi din asta o regulă, cine realizează că s-a atins un apogeu al conflictului să tacă. Totul se va remedia pe un ton calm după. Nu există relaţii fără certuri, ele nu trebuie evitate, doar aplanate.
Nu renunţa la argumente pentru a nu crea un conflict. Spune-i argumentat absolut tot ce nu merge sau nu-ţi place sau ai vrea să schimbi după o ceartă. Nu te teme că va reizbucnit dispută, fi fermă şi clară. Nu renunţa să îţi spui punctul de vedere.
Cere-i timp pentru tine/fă-ţi timp pentru el.

Este important foarte important să fiţi împreună cât va permite timpul. Organizaţi-vă în aşa fel încât să interacţionaţi mai mereu.

Stabiliţi-vă proiecte de viitor. Dacă este o relaţie serioasă are nevoie şi de ceva spre care să tindă, aşa că dragă femeie, nu ezita să-i spui că ai vrea să vorbiţi despre ceea ce vine.
Nu îl stresa cu subiectul “copii” prea mult. Fie că îşi doreşte fie că nu vrea copii, un bărbat nu trebuie “ameninţat” cu asta niciodată.
Dacă aduci în discuţie constant subiectul copii în mintea lui se vor crea frustrări care abia după vor deveni conştiente. Lasă lucrurile în voie, dar fi sigură că vă doriţi acelaşi lucru.
Nu-ţi ignora raţiunea dacă nu merge. Chiar şi în cazul legăturilor durabile este posibil ca un lucru să nu meargă.Ca şi la prima întâlnire cu “acel ceva” femeia simte când nu e în regulă.
De preferat ar fi să nu-ţi înăbuşi acel avertisment inconştient, ci să-l urmezi. Astfel îţi va fi mai uşor să priveşti spre o posibilă despărţire.

Rolul comunicării în doi

Despărţirea este un drept la libertate. Da, este libertatea amândurora de a fi fericiţi. Nu te încăpăţâna să ţii cu dinţii de o relaţie dacă ea nu funcţionează, oricât de tare te-ai strădui lucrurile nu vor fi ca înainte. Înseamnă că nu este ceea ce cauţi şi decât să te chinui şi să îl chinui, să vă chinuiţi, mai bine vă asumaţi dreptul de a alege mai departe liberi.
Rămâneţi buni prieteni. Atunci când se poate este foarte frumos să păstrezi cu fostul iubit o relaţie caldă şi amiabilă, el va ştii cum şi când să te ajute şi poate va fi şi unul dintre cei mai buni prieteni ai tăi.
Un capăt de relaţie e o uşă închisă, nu un capăt de lume.
Privind prapăstios o despărţire nu faci decât să te arunci într-o depresie fără margini în care remuşcările şi neîncrederea în tine nu îţi vor da pace niciodată. Dacă s-a terminat nu înseamnă că s-a şi sfârşit totul. Eşti puternică, eşti frumoasă, eşti specială şi pentru altcineva. Caută şi vei găsi, cine spune că ceea ce vei afla nu va fi mult mai bun? Din experienţă trecută ia doar ce-i benefic pentru tine şi bineînţeles, bagajul cu tot ce-a fost frumos.
Uitându-mă la aceste rânduri mă bucur că am reuşit să le scriu, e noapte, sunt obosită, dar mă simt mai bine decât când atunci când am început să le pun pe foaie. Am trecut de nenumărate ori de la o extremă la alta fără să-mi dau seama cât de mare era răul pe care mi-l făceam.
De multe ori am luat în braţe trecutul doar pentru că acolo găsisem alinare, ignorăm prezentul pentru că, nu aveam încredere în mine şi nici în el, respingeam viitorul că pe un rău ireversibil. Acum nu, acum sunt conştientă de ce mi se întâmplă pas cu pas şi nu-mi refuz nimic din ce ar putea să însemne un drum spre o nouă fericire.
Aş fi peste măsură de bucuroasă să ajut pe cineva cu ceea ce-am lăsat mai sus, dacă e vreo fată, vreo tânără, orice femeie căreia i-a fost mai bine aşa cum mi-e mie citind. Să-mi lase un zâmbet undeva

Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.

Sursa foto unsplash.com