De ce nu am altă alternativă? Am draci, mulţi, un infinit de draci.Aş părăsi lumea pentru a mă pusnicii fără nici o ezitare, toţi se poartă cu mine fără să-mi acorde şanse egale, sunt defavorizata de la naştere, de acord, dar asta înseamnă că voi fi mereu defavorizata? Scriu şi scriu ca şi cum aş urla.

Alţii mai puţin capacităţi intelectual au două trei hărţii în buzunar şi lucrează în marile corporaţii internaţionale, au afaceri proprii, sunt independenţi financiar şi foarte mândrii de ceea ce au putut să facă doar pentru că au puterea să se lipsească de scaunul pe care şed şi să se mute pe o canapea.

Alţii mai puţin inspiraţi decât mine scriu la poezii şi la eseuri de parcă ar fi cinat alături de Tolstoi, mie mi-e jenă să nu mă fac de râs cu ceea ce sunt în stare să scriu.

Alţii sunt agramaţi şi aproape analfabeţi, iar mie îmi atrage atenţia unul care a venit o dată aici că am scris câteva litere inversate.

Alţii se făloşesc cu pozele lor photoshopate şi trucate peste tot, mie nu-mi da mâna să mă arătat pentru că, aceeaşi care mă judeca pentru scris s-ar putea lua de defectele mele fizice.

Alţii cu bloguri mai puţin reuşite strâng nenumărate comentarii, eu pot să le număr pe degete pe cele dintr-o zi.

Alţii îşi iau picioarele la spinare şi ies să vadă lumea fără să le fie teamă de nimic, mie mi-e frică să nu mă respingă Edi şi doar pe el mi-ar plăcea să-l cunosc.

Altora le merge bine în toate, mie nici măcar în relaţia de familie nu.

Am clacat, îmi vine să ţip, să alerg pe străzi şi să dau din mâini, să sparg nişte farfurii dar nu ca în dansul grecesc, îmi vine să blestem, să mă descotorosesc de haine şi să mă arunc în Mureş, dar din toate astea NU FAC NIMIC! Doar stau pe scaun şi scriu…

Oare ce-am făcut de trebuie să port povara asta? Viaţa e nedreaptă, dar până când? Alternativă şi şansa mea egală unde sunt? De ce nu am altă alternativă?

sursa foto net