Chehov, Salonul numărul 6

Până mai ieri erau Cioran, Camus, Shakespeare, Gogol şi Cărtărescu cei patru de sub pernă, acum sunt cinci, li s-a alăturat şi Cehov cu Salonul numarul 6.

Salonul numarul 6 de Chehov

Teatrul mi-era drag şi îl reciteam cu plăcere, dar ocolisem involuntar nuvelă iar surpriza a fost una uriaşă. Salonul numărul 6 nu voiam să-şi afle sfârşitul după nici 100 de pagini.

O societate incultă şi plafonata îşi pedepseşte crunt elitele prin izolare. Într-un spaţiu sterp orice resuscitare culturală e de prisos. Lumea continua să nu primească nimic condamnându-se parcă haosului ignoranţei.

Pe fondul acesta s-a scris povestea unui doctor fără vocaţie şi a unui pacient închis cu nebunii pentru că avusese doar nişte atacuri de panică.

Cei doi sunt singurii piloni ai adevărului când nimeni nu-i mai ascultă pentru că întâlnirea lor se face în salonul numărul 6, al nebunilor.

Cei doi, oameni de cultură, interesaţi de valorile înalte ale societăţii au parte de vieţii nepotrivite prin alegerile şi situaţiile în care sunt puşi consecinţă şi sfârşitul acestei treceri prin lume fiind etichetarea şi marginalizarea lor acolo unde doar forţa pumnului şi gratiile reprezintă legea.

Recomand cu căldură a fi citită alături de Mantaua.

Chehov „Salonul numărul 6” Pentru citate apăsaţi aici.

sursa foto internet

Despre Roxana Trandafir 763 de articole

Sunt Roxana, mama lui David si fac din asta misiune de suflet. Iubesc marea, cartile, toamna si cuvintele ce nasc povesti. Sunt timida ce in lumea ei traieste liber si frumos.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat:
Citește articolul precedent:
Ce urăsc mai tare şi mai tare (2) Vânzătoarele

Ce urăsc mai tare şi mai tare (2) Vânzătoarele.  Prima supărare pentru dătătorii de sfaturi

Închide