09Feb

Ca să fi mamă îţi asumi orice?

Reading Time: 3 minutes

Ca să fi mamă îţi asumi orice? De când ştiu povestea Florinei maternitatea este pentru mine un lucru important şi delicat care nu doar că necesită atenţie şi informare, dar şi o bună alegere a momentului în care să vină copilul şi o comunicare intensă cu medicii a căror părere n-aş putea să o iau decât ca atare.

Mai recent am descoperit şi povestea unei verişoare care nu-i una deloc frumoasă.

Are aproape 33 de ani şi trăieşte demult într-o mare capitală europeană. E preocupată de tot ce-i nou şi nimic din ce o interesează nu-i scăpa. Este o foarte capabilă doamnă şi are drept ţinte idealuri înalte. Una dintre dorinţele ei, însă nu se împlineşte oricât de tare s-ar strădui. Cel mai mult Diana vrea să fie mama.
Anul trecut în vara după ce cu chiu cu vai acceptase o relaţie a rămas însărcinată. Bucurie maximă, euforie, rugăciuni, mulţumire. Starea ei internă se reflectă în toate, era o torţă vie.În sfârşit avea să-şi strângă puiul la piept. După mai multe controale în primele săptămâni medicii i-au spus că embrionul nu mai are activitate cardiacă şi în curând vă suferii un avort spontan. Durerea înlocuia treptat bucuria iar Diana devenise obsedată de gândul că nu va putea niciodată să fie mama.

Ca să fi mamă îţi asumi orice?

Timpul a contrazis-o, anul ăsta a aflat că e a doua oară însărcinată. Bucurie, controale, concediu prenatal suportat de stat şi noi obsesii. Diana se temea că va pierde şi nouă sarcină. Primea sfaturi de la prietena ei însărcinată, de la vecină a cărei băieţel are trei ani, de la mama ei, de la medic. Dar nu obsesia şi grijă ca orice poate fi un semn rău deveniseră alarmante. Am îndemnat-o să meargă la psihoterapie şi de o săptămână începuse să se liniştească, dar ieri într-o zi neagră istoria s-a repetat, embrionul apărea la control fără activitate cardiacă.
Bineînţeles, dincolo de şoc, a vrut să ştie şi de ce s-a întâmplat din nou aşa. Explicaţia este Rh-ul incompatibil. Ea mama cu Rh negativ face anticorpi şi respinge o sarcină de la un tată cu Rh-ul pozitiv. Următoarea acţiune va fi aşteptarea eliminării embrionului şi pentru o a treia sarcină un tratament pe care să-l urmeze cu stricteţe.

Dezamăgirea şi furia nu o lăsă pe Diana să gândească limpede, astăzi crede că e blestemată, că niciodată nu va fi mama pentru că nu merită şi că lumea pentru ea nu are nici un rost fără copil. L-ar fi primit chiar dacă ar fi rămas ea cu o boală, chiar dacă el ar fi avut una, chiar dacă s-ar fi chinuit tot restul vieţii alături de Nando doar ca să-l crească.

Înţeleg deznădejdea şi încerc să o dau la o parte, dar omul bolnav care sunt se întreabă merită sarcina un astfel de risc? O sarcină este în sine un lucru minunat, de care trebuie să te bucuri, iar rezultatul ei, maternitatea trebuie să te împlinească. Are rost să-ţi pui viaţa în pericol acceptând orice doar că mai apoi totul să se transforme în calvar şi pentru cei mici şi pentru cei mari? Din punctul meu de vedere nu, eu dacă aş fi fost propria-mi mama nu aş fi vrut să duc o sarcină cu risc, nu m-aş fi născut.
O să stârnesc polemici cu afirmaţia de mai sus, dar o viaţă de suferinţă este doar consecinţa unui act egoist.
Revenind la Diana, sunt sigură că îi va trece, e puternică şi capabilă să suporte şi lovitura asta. Sigur pentru data viitoare se va informa, îl va trimite pe Nando la analize, va înţelege ce înseamnă risc şi nu va mai fi egoistă şi nici obsedată. Copil ce-l va naşte va şi al lui nu doar al ei. Are dreptul la o viaţă normală şi independentă, asta ştie încă de când e un embrion cu activitate cardiacă.

Ca să fi mamă îţi asumi orice

Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.

Please follow and like us:
Pin Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *