Ce urăsc mai tare şi mai tare (3) Ascensorul

Publicat de Roxana pe

Rate this post

Am scris despre sfaturi Şi vânzătoare

Lista cu lucruri de netăgăduit, situaţii de neacceptat sau chestiuni neplăcute continua azi cu Ascensorul

Prima amintire cu un ascensor este dată cu mulţi ani în urmă pe când mă puteam ascunde în braţele mamei. Îmi povestise ea cum vom lua o cutie fermecată ce va fi trasă de mâini invizibile în sus pentru că noi să ajungem la ea acasă.

O priveam uluită şi voiam să ştiu detalii cât mai multe imaginându-mi acele mâini ca ale unor îngeri ce ne vor face călătoria mai uşoară. Visam.În fata uşilor de tablă uzată, însă iluzia s-a spulberat şi cu ochii măriţi de spaimă o trăgeam de mână spre scări. Etajul 10 era totuşi prea sus şi a trebui să mă învoiesc, mama îmi promisese că alături de ea nu mi se va întâmpla nimic.

Mai liniştită am păşit în cutia magică şi-am aşteptat ca uşile să se închidă. Scoteau un sunet sinistru şi mă înspăimântau, mama continua să le tragă şi să le ţină închise cu ambele mâini. După ce apăsă nişte butoane am simţit că-mi fuge pământul de sub tălpi atunci i-am prins talia cu mâinile, abia îi ajungeam până la brâu, apoi am închis strâns ochii şi-am aşteptat mâinile îngerilor să mă atingă.

Nici unul n-a venit, mă gândeam ca s-o fi speriat de zgomot şi a fugit înapoi la Dumnezeu iar noi rămăsesem în ghearele unui balaur. Timpul părea încleştat că într-o luptă în care făt frumos era îngenunchiat, eu aşteptam o minune i voiam să ies pe undeva, pe oriunde. Când în sfârşit am simţit că se opreşte m-am mai relaxat, mama trăgea uşile, dar eu refuzam să o privesc, ţineam pleoapele strânse.
Mă caută amuzată spunându-mi că nu e nimic grav, eu continuam să o întreb de îngeri, ea îmi spunea că îi găsesc în cărţi dacă intrăm în casă. Când m-am văzut înăuntru m-am aruncat în fotoliu cu cărţi şi-am căutat în basmele lui Ispirescu cu mânuţe tremurânde să ating şi alte degetele, doar aşa mă puteam simţi în siguranţă.
Asta e prima poveste a mea cu ascensorul, celelalte nu diferă prea mult, mi-au rămas uşoară claustrofobia, panica şi nesiguranţa, îmi lipsesc cureaua din jurul taliei mamei şi puterea de-a mai crede în îngeri, degetele mele ating acum bări de metal…

sursa foto

 

Please follow and like us:
error

1 comentariu

Azi ai fi implinit 60 de ani, mama | Roxana Trandafir · aprilie 23, 2017 la 9:59 am

[…] cum numai tu poti. Sa ii pui lingurita in mana stangace. Cum l-ai fi plimbat cu liftul, asa cum faceai cu mine, ca sa uite de teama. Citindu-i din orice […]

Lasă un răspuns

error

Enjoy this blog? Please spread the word :)

%d blogeri au apreciat: