Supararea între prieteni de împărţit cu ceilalţi?

Rate this post

Supararea  între prieteni de  împărţit cu ceilalţi? Prietena mea şi-a dus fata la spital şi de curând au şi operat-o. Am aflat asta de la altă prietenă comună pentru că ea nu-mi mai răspunde. Am sunat-o şi luni când plecaseră, am sunat-o marţi, nici un răspuns. Am crezut că n-are chef de mine şi i-am scris un mesaj, a fost tratat cu aceeaşi tăcere. Curios, poate fi supărat-o ultima noastră conversaţie, mi-am zis.

Supararea  între prieteni de  împărţit cu ceilalţi?

Dimineaţă i-am scris alt mesaj, după ce dinainte apelul trecuse ca şi când ar fi fost mut, reacţie similară. Acum eram convinsă că gândul de ieri era adevărat, se supărase. Am sunat o prietenă comună de la care am aflat că într-adevăr fata a fost operata şi evolua bine, dar şi că, Mihaela are o supărare pe mine.

După ce-am închis am început să mă întreb: De ce trebuie să aflu de la aţii de această neplăcere? De ce nu mi se spusese direct? Ce va trebui să fac să nu mă mai trateze cu indiferenţă? Ce făcusem atât de grav încât să nu mi se mai răspundă deloc? De ce trebuia să menţină starea de tensiune?

Eu nu pot să fiu aşa, dacă am o supărare nu fac din ea baloane de gumă, după câteva minute în care sunt lăsată în pace mă liniştesc şi pot să reiau un dialog civilizat şi lămuritor cu privire la ce m-a deranjat. Nu văd rostul păstrării ranchiunei, nu văd rostul tensiunii în neuronii mei, nu văd rostul distanţei între prieteni. Sau sunt o învechită?
Voi cum procedaţi când vă supăraţi cu un vechi prieten? Ce faceţi dacă nu dă nici un semn de viaţă?

sursa foto

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: