Cristinei

Cristinei….Mai ştii că primul cuvânt pe care mi l-ai spus a fost “Broasco” ? ŞI broasca am rămas…

Mai ştii că prima oară când am luat o bulină neagră pentru că vorbisem cu tine ai spus tare şi răspicat educatoarei să-ţi dea ţie două ca e vina ta? Mai ştii când m-ai lovit cu linguriţa în cap pentru că mi-era somn ca nu eram atentă la planul tău de atac contra găştii celeilalte?

Mai ştii când m-ai ajutat prima oară să mă sui pe tobogan? Mai ştii că atunci când plecăm de la joacă ne opream ori la tine ori la mine să mâncăm din aceeaşi farfurie?

Mai ştii că am dat foc la şervetul din bucătărie cu o candelă? Mai ştii cum am salvat pisoiul din gura unui câine şi l-am îngrijit pe rând? Mai ştii că l-ai pus pe tatăl tău bolnav de hepatită să pună sare în mâncare ca să nu mi se facă mie rău? Mai ştii că am dat muzica tare în toiul nopţii şi nimeni nu ne-a zis nimic?

Cristinei

Mai ştii că atunci când mi-am spart capul de servanta nu ţi-a fost frică de mine şi aşa plină de sânge îmi sărutai mâinile? Mai ştii că am suferit cumplit când nu am nimerit în aceeaşi clasa primară? Mai ştii că te-ai bătut cu slăbănogul ăla care îmi furase pixul? Mai ştii că în excursie la Râuşor ai rugat un coleg să mă ţină el pentru că eram prea obosită? Mai ştii când ţi-ai adus broască la broască din mine şi speriată s-a băgat sub dulap şi-am căutat-o o zi întreagă?

Mai ştii că într-o zi m-ai chemat la fereastră să văd curcubeul până nu dispare? Mai ştii ce mi-ai scris pe gips într-o iarnă?

“Tu eşti broasca cea mai curajoasă.” Mai ştii cum ai plâns pe umărul meu când te-ai despărţit de Alex? Mai ştii cum a fost prima ta zi de liceu, dar ultima? Mai ştii că m-ai fardat şi mi-ai împrumutat o rochie să pot merge şi eu la balul de absolvire? Mai ştii ce ţi-am spus când am plecat spre două oraşe diferite?” Mă vei uita, căci alte lacuri cu broaşte vei găsi”.Şi te-ai întors logodită.

Uitase-i să te uiţi la mine şi să mă strigi broasca. Uitase-I tot, trăiai parcă doar în mâna lui, a celui ce mi te luase. Eram doar o intrusă a trecutului care avea îndrăzneala să îţi aducă în fata amintiri.

Îmi pare rău, dar eu mai ştiu că-ţi place Abba, încă mai ştiu că porţi albastru cu plăcere şi că îţi plac lalele. Nu trebuie să-mi răspunzi la telefon, nici să mai treci pe aici, ci doar să ştii că n-am uitat că-i ziua ta, Cristina.

sursa foto

Despre Roxana Trandafir 763 de articole

Sunt Roxana, mama lui David si fac din asta misiune de suflet. Iubesc marea, cartile, toamna si cuvintele ce nasc povesti. Sunt timida ce in lumea ei traieste liber si frumos.

Trackback-uri și pingback-uri 1

  1. O prietenie pierduta - Roxana Trandafir

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat:
Citește articolul precedent:
Cu cap, dar vai de cap!

Cu cap, dar vai de cap! Azi mi-a fost capul greu de mare, greu de greu, greu de suportat, greu...

Închide