Cu cap, dar vai de cap!

Cu cap, dar vai de cap Azi mi-a fost capul greu de mare, greu de greu, greu de suportat, greu de dus, greu de întors, greu de ţinut sus, dar greu de fericit, cinstit va spui!

E 6.08 pm şi încă acest cap există. Am un cap tare, sunt tare de cap… nu ştiu,. Important e că s-a descurcat cu cap în toate. Sunt mândră de el.

Cu cap, dar vai de cap!

Dis de dimineaţă o ameţeală copleşitoare punea stăpânire pe lumea din jur transformând-o şi mărind-o astfel încât capul meu aşa mare şi greu cum se simţea credea că nimerit într-o lume cu oglinzi. Şi-a mai revenit abia după ce a ieşit cu tâmplele la aer. Ploua şi îi prindea bine.Îl aştepta o zi lungă şi trebuia să fie foarte sigur pe el şi lucid. După ce-a păşit de pe balcon în casa s-a dus bietul la uşă, acolo soneria zbârnăia teribil şi era musai s-o oprească înainte de a-l apuca migrenele

. Când a lăsat lanţul şi-a văzut responsabilul de scară cu o hârţoagă în mână, concentrându-se şi-a adus aminte că vine să strângă semnături pentru un nou interfon. L-a primit capul meu înăuntru pe responsabil şi l-a rugat să fie scurt, acesta nici că auzea, avea pomelnic gata făcut despre perdele, zugrăveli, balustrade şi tablouri pe pereţi.Cu tact capul meu i-a dat de înţeles că-l interesează totul dar acum se grăbeşte în altă parte. A semnat hârtia pentru interfon şi responsabilul a plecat. S-a dus capul meu la bucătărie să-şi facă un ceai. Când să se aşeze şi să-l bea îi sună altceva în cap.

Era telefon.La telefon o verişoară. Verişoara azi avea treabă cu capul meu de martor pe la tribunal şi sună să-I aducă aminte.

Răbdător i-a spus că totul e în ordine şi n-a uitat nimic, o să fie prezent la bară la ora fixată. S-a liniştit verişoara şi a închis.Cu gura plină de ceai rece capul meu se gândea la Alexandru. A vrut să-I scrie, nu a mai găsit semnal pe cosmote, “ura”îşi tipa capul meu în minte. S-a terminat cu abonamentul, adio bătaie de cap. Totuşi nu renunţa la gândul pentru Alexandru şi îi scrie de pe orange, că doar e cap descurcăreţ nu alta.Se ridică după asta capul meu şi merge să se arunce în zi. Cu cap, dar vai de cap!

Ajunge la bibliotecă unde scăpa uşor, cărţi prelungite, cărţi împrumutate, cărţi faine, nu o să-l doară capul trei săptămâni.De la biblioteca traversează la prietena să-şi lase cărţile până vine de la judecătorie şi de la bancă.

Văzând că nu arată prea bine capul pe umerii mei prietena îl lăsa să plece nechestionat aiurea.La banca se aşează acelaşi cap la rând şi stă cuminte cu mâinile în poală. Un domn îl primeşte mai repede, uşurat se duce să nu-şi piardă capul capul meu. Vorbeşte cu elocinţa şi pricepere şi se alege cu o binecuvântată recalculare a ratelor. Am un cap isteţ, ce uşurare.

Fericit de la banca pleacă acelaşi cap isteţ spre sala de proces.La intrare se aruncă el pe o bancă într-o letargie totală şi îşi aşteaptă verişoară. Vine verişoara, mai spune şi ce i-a spus la telefon şi urcă, la uşa un avocat frumos cu paporniţe în mâna trage aer în piept şi ia capul la întrebări.

De când o cunoaşte el pe verişoară? (demult, nu-I normal?) De când ştie că are probleme în căsnicie? Dacă are relaţii cu familia verişoarei? Şi dacă a participat la vreo agresiune fizică între verişoara şi verişor? Răspunde capul meu tot ce răspunde şi se trezeşte chemat înăuntru.

Pe nimeni nu băgă în seamă, devenea din ce în ce mai greu. Din fericire, timpul ţinu a doua oară cu el pe ziua de azi şi fu chemat la bară.Se duse cam plecat. Pentru asta judecătoarea îl întreba dacă îi e bine. După ce s-a lămurit toată lumea că da începu chestionarea oficială: De când o cunoaşte el pe verişoară? De când ştie că ea are probleme în căsnicie? Dacă are relaţii cu familia verişoarei? Şi dacă a participat la vreo agresiune fizică între verişoara şi verişor? Da ce-I mai bun din calitatea lui de orator fiind mândru de propria limbuţie şi e liber să plece. Când pleacă din sala caută disperat o cafea tare.

Capul meu nu bea cafea, dar acum simţea că dacă nu o face va cădea de pe umeri, se simţea că o ghiulea. Verişoara şi-avocatul îl ajunseră din urmă şi îi oferiră ei o cafea. Dumnezeu există! – Îşi spuse pentru sine al meu cap. De la judecătorie ajunse la doctor să îi vadă puţin gâtul.

Lume multă, babe multe, rând cât zidul plângerii. N-a vrut capul meu să renunţe şi s-a aşezat în coada cozii. Era torturat de sunete de mitralieră, lovituri de ciocan şi greutăţi de piatră. Dar nu renunţa, rămâne acolo în coada cozii aşteptând să caşte gura pentru a I se arata gâtului că e important. Până la urmă se trezi capul meu lângă uşă şi când bătu doctoriţa îl întreba dacă a dormit bine.

A dormit sarcul cap, dar era prea gol de plin că să mai spună ceva logic. Îşi deschise gura, suporta spatula pe limbă, primi la cap reţetă şi porni spre casă. Plouă, din nou plouă, fiecare strop de ploaie devenea unul chinezesc, dar capul meu de curca beată o ţinea una şi bună.” Până acasă nimeni nu mă taie.”

ŞI abia după ce-a închis uşa s-a prăbuşit pe pernă uitând să se mai uite în jur, era obosit de greu, obosit de uituc, îşi lăsase cărţile doar pentru câteva ore la prietena, obosit de năuc, ameţeli, interfoane, zugrăveli, cărţi, verişoare divortatoare, Alexandru, cărţi, bancă, recalculare, avocat, întrebări tâmpite, coada cozii, ciocane, medicamente, oameni, greutate, ploaie, ud… mort de sfârşit totuşi acest cap a avut o zi reuşită! Cine n-are cap să-şi cumpere, cine are să şi-l crească.

Face faţă în situaţii limită, pe cuvânt! Concluzia e la rece, după ce-am pus toate bătăile câte l-au asaltat azi cap la cap!

 

sursa foto



Lasă un răspuns