Pedeapsa sebumului

Rate this post

Fără să-mi fi propus acest lucru se pare că sunt în perioada destăinuirilor dureroase, poate o să vă surprindă cele câteva mesaje următoare prin intimitatea naturii lor, poate o să vă schimbaţi părerea despre mine, poate o să mă citiţi mai des sau deloc, nu ştiu, aş vrea să vă asigur că această expunere voită nu este altceva decât o refulare. Îmi face bine să scriu despre aceste rele, nu că nu aş avea cui să le spun în particular, ci pentru că aici nu mă întrerupe nimeni până termin.
Întâmplarea dezvăluită azi sună cam aşa:

Pedeapsa sebumului

Pedeapsa sebumului

Eram în clasa a XI-a-cine a reţinut câţi ani am ştie cât a trecut de atunci-era prima oră într-o zi geroasă de februarie. Am ajuns la şcoală şi m-am aşezat la locul meu. Colegii mă priveau ciudat şi-abia îmi răspundeau la salut. Nu am luat-o personal şi-am considerat că ori mi se pare ori s-au certat înainte să ajung. Mi-am pregătit caietele şi cartea de Economie, aveam oră cu dirigă, mi-am şters ochelarii şi am aşteptat să sune.
La un moment am văzut că toată lumea părăseşte rândul de la fereastră şi se înghesuie pe celelalte două. M-am mirat, dar nu am zis nimic. Două colege printre care şi colega de bancă de la franceză ies înainte să o întâmpine pe dirigă. Nu ştiu ce au vorbit dincolo de uşă, dar spre norocul meu dirigă era o femeie sinceră şi directă. Când a intrat s-a îndreptat spre mine şi mi-a spus:
– Draga mea, te rog să nu te alarmezi, dar Adriana spune că are păduchi şi crede că i-a luat de la tine.

Blocată de surpriza veştii nu am putut decât să articulez un “Nuu…”
Femeia din faţa mea continuă:
– Trebuie să chemăm pe cineva de la cabinet să te controleze, să vă controleze, cu privirea la rândurile pline.
Tremuram ca apucata de friguri şi-mi frângeam mâinile. Îmi ardeau ochii şi obrajii, dar am înghiţit greu să nu plâng. Căzuse cerul pe mine.

O asistentă veni în grabă şi mă controla. Toată lumea se holba la mine de parcă aş fi fost un urs cu trup de sirenă. Fiecare şuviţă din părul lung şi creţ trecea prin mâna femeii, îi simţeam privirea atentă. Când a terminat toţi aşteptau verdictul:
– Are păr gras şi mătreaţa. Nici urmă de păduchi sau ouă.ŞI trecu la ceilalţi.

Pedeapsa sebumului lamurita
Nu le-am privit examinarea, auzeam doar “şi tu ai mătreaţa.” Aşa a trecut vreo jumătate de oră, după aceea rândul s-a repopulat, eu însă eram în altă parte. Rupseseră ceva în mine. Am aşteptat pauză fără să mai schiţez vreun gest. M-am ridicat şi-am plecat în banca liberă din fata unde am rămas până la ultimul clopoţel un an mai târziu.

– Am crezut că de la tine am, că tu vii cu părul aşa la şcoală, nu ştiam că e gras şi ai probleme cu el. Cred că am luat din maxi –taxi, spunea Adriana prin spatele meu.
Nu m-am întors nici o clipă. Între mine şi ei era de acum un hău adânc şi insurmontabil.
M-am tuns în după amiază aceea foarte scurt şi am început un tratament pentru păr gras. După un timp a devenit şi mai frumos, ţinta tuturor invidiilor. Singura mea greşeală a fost că eram o singuratică şi le refuzăm adeziunile… şi mai eram şi adolescenţa pe atunci.

Pedeapsa sebumului e una foarte dura.

sursa 



1 thought on “Pedeapsa sebumului”

  • Pingback: Parul meu si problemele lui la inceput de vara | Roxana Trandafir

Lasă un răspuns


%d blogeri au apreciat: