Un tată şi-o fetiţă

Un tată şi-o fetiţă. Mă doare când e trist, azi era foarte.De dimineaţă l-am simţit aşa şi încă de foarte devreme. Poimâine e procesul de custodie şi vrea să fie pregătit să piardă. Mi-e greu să-i spun ceva, cuvintele parcă nu mai sunt cuvinte.Şi ce spun unui tată căruia i se poate lua fetiţa?

Pentru el fetiţa era motivaţia din fiecare dimineaţă, gustul fiecărei mâncări gătite, inspiraţia fiecărei jucării alese, energia fiecărei după amiezi anoste, sfârlează, neprevăzutul, voia bună, râsul, grijă, tandreţea, îmbrăţişarea de noapte bună, iubirea.

Eu i-am auzit doar telefonic de multe ori, dar cel mai tare mi-a rămas în minte imaginea unei copile răcite ce dormea şi a tatălui care după ce-i făcuse un ceai în toiul nopţii încerca cu vorba blândă să o trezească. Rămăsesem şi atunci fără cuvinte doar cu lacrimi de emoţie.
Şi nu ştiu ce să-i spun nici când afirma că va rămâne doar cu mine şi nimic nu-i mai greu decât distanţa când acest lucru poate fi posibil.

sursa foto 



Lasă un răspuns