In ziua in care buni a plecat, la nici doua ore distanta, printre lacrimi si sfaturi o verisoara morarlista ma intreba CAND MA MARIT? Nu de alta, dar cica ii pacat sa stai necununat.
Errare humanum est, sed perseverare diabolicum
A doua zi, la priveghere, o baba zaluda imi spunea ca, se mira ca am ajuns de atat de departe… si-o fi imaginand ca Bucurestiul e pe luna?
In drumul spre cimitir aceasi verisoara imi dadea o icoana sa o pun in casa iubitului si a mea. (!!!)
Pe drum inapoi un cunoscut imi amintea ca buni ar fi vrut un stranepot!
Errare humanum est sed perseverare diabolicum.
sursa foto net
One thought on “Errare humanum est, sed perseverare diabolicum”