Un monstru in halat alb

Un monstru in halat alb. Eram mica tare pe atunci, abia implinisem 5 ani si nu stiam decat ca eu sunt o fetita diferita de alte fetite si ca intai de toate trebuie sa ma fac bine, pentru asta eram internata periodic si repetat intr-un centru de recuperare unde sef era un doctor care vorbea tare si radea urat.

Nu mi-a placut deloc si de la prima impresie nu am trecut niciodata. Stiam, insa ca trebuie sa fac abstractie de energia-i negativa si sa-mi urmez programul spartan pentru care ma aflam in preajma lui.

Un monstru in halat alb

 

Un monstru in halat alb.

Zilele se scurgeau anevoie si nu erau deloc usoare pentru mine, trezitul la 5 si muncitul pe branci in doua etape si dimineata si dupa amiaza iar apoi cazutul in somn adanc devenisera obisnuita. Asa se facea recuperare in `90 iara eu o data la 3 luni timp de 3 saptamani eram supusa unui tratament intens si dur uneori.

Nu ma mai speria nimic, doar doctorul cu ochi de fier si zambet in care inghitia un copil cu o gura stirba si intr-una dintre zile a vrut sa-mi arate ca el e seful. Dupa desertul de ora 10 voiam sa ma odihnesc in sala jucariilor. Toata un zambet ca ma puteam bucura de un puzzele cu fat-frumos (pe atunci preferatul meu), l-am luat pe bunicul de mana si-am pornit intr- acolo. Doctorul ne-a taiat calea si intr-un exces de zel a vrut sa ma invete cum sa merg si sa stau dreapta.

M-a luat din mana omului drag si m-a prins de par poruncindu-mi sa ma tin bine pe picioruse. In zadar ma chinuiam, ceva ma tragea in jos, iara parul lung si prins in pumnul lui facea ca pielea scalpului sa doara tare. Nu am cedat din prima, dar dupa cativa metri am cazut in genunchi si de durere am inceput sa urlu.

Monstrul de deasupra capsorului meu ranjea cerandu-mi imperativ sa ma ridic desi nu puteam sub nici o forma.

Bunicul din spate striga ceva iara cand a ajuns la mine nu imi mai simteam obrajii de fierbinteala si cu manutele incercam sa ma eliberez din stransoare.

Cu tipete si revolta tuturor am ajuns inapoi in bratele celui ce ma iubea plangand in hohote, doctorul nu voia sa renunte sustinand una si buna ca sunt puturoasa si nu vreau sa fac ce trebuie, in mintea lui obtuza nu incapea ideea ca nu pot.

In seara acea am plecat  pentru totdeauna de acolo sub semnatura, dar durerea episodului cu pricina inca imi provoaca dureri aproape fizice si noduri in gat, nu l-am depasit.

Pe manile omului acela incapusera si alti copii, multi orfani care nu aveau alt camin, dar aveau o boala, ma intreb daca lor o astfel de corectie le-a lasat doar noduri in gat?Tare mi-e teama ca eu am scapat cel mai ieftin pentru ca a fost cineva care sa ma iubeasca atunci.

 

foto 

Despre Roxana 713 articole
De profesie mama, mama de rege mic. Sensibila, usor neincrezatoare in sine, dar ferma si consecventa. Cinica. Iubitoare de vise sunt o stare de spirit imperfecta.

5 comentarii publicate

Trackback-uri și pingback-uri 2

  1. Rautatea unui om bun
  2. Franturi din negura copilariei | Jurnalul mamei lui David

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat:
Citește articolul precedent:
Nu şaormei

Nu saormei. Eu sunt femeia care nu a mâncat niciodată saorma până să nu se mute în Bucureşti. Atunci, de...

Închide