Urmeaza ecografia a doua. Cand am decis ca vreau sa imi pastrez burtica am plecat de langa tatal pruncului intr-un mod brutal si dureros. A fost greu, dar telul meu unul singur, acela de a-mi strange copilul la piept.
Poate e un hazard cum spune lumea, poate o inconstienta cum spune alta lume sau o dorinta cum spune sufletul meu.
Daca cu tatal celui nenascut lucrurile s-au lamurit, pe aici prin patria natala au inceput alte razboaie, unul din partea familionului inca socat de veste, al doilea din partea celor multi care isi dau cu parerea gratuit si degeaba si al treilea cu stresul care ma oboseste.
Dar… o sa pot eu cu toate, cu toate o sa pot.
Deseara trebuie sa ma duc la eco, am programare pentru 19.30 si o multime de emotii pentru aceea ora. Mi-e inima ghem si gandul la bine. De 9 saptamani viata mea s-a schimbat ireversibil si trebuie sa fie posibila si marea minune. Strang mainile in jurul pantecului si plang de bucurie.
Nu exista dorinta si bucurie mai mare decat asta. Ma simt puternica fiinca mi-am aparat dorinta si pantecul pana in panzele albe.
🙂
te felicit!
totul o sa fie bine…:)
Si a fost, multumim.
Sa stii ca pe mine m-ai dat gata. Chiar m-ai impresionat si ma bucur enorm ca exista oameni ca tine, care sa stie sa aleaga intre o lume, o alta lume (sau oricate lumi ar exista) si dorinta sufletului.
Daca ai fost capabila sa faci alegerea asta… nimic nu te poate opri, orice vei dori sa faci in viata..
Sper ca asa sa fie intotdeauna, doar de mine sa ascult si sa merg inainte.
Am alergat intr-un suflet sa te felicit, sa te imbratisez si sa-ti amintesc de faptul ca Dumnezeu e cu voi la fiecare pas, ai luat o decizie inteleapta. Sunt cu ochii pe voi! 🙂
Si noi aici, crestem si crestem si imbratisam tot cu inimioara. 🙂
Ascultă de inima ta. Gura lumii este oricum slobodă. Deși nu te cunosc, te îmbrățișez cu drag. :).
Asa am sa fac. Imbratisarile gratis si de la necunoscuti sunt cele mai sincere, nici noi nu ne zgarcim, imbratisam inapoi in doi. 🙂
Pingback: Inimioara lui…rasuflarea mea… | Insemnari …
O sa fie bine!
Si a fost!
Pingback: Rautatea unui om bun