Inimioara lui…rasuflarea mea…

Inimioara lui…rasuflarea mea…

Inimioara lui…rasuflarea mea… Nu in cuvinte ar trebui sa scriu articolul asta, nu, ci in exclamatii, hohote de plans si imagini reprezentant fericirea absoluta, asa ar trebui sa-l scriu.

Si totusi sarac si parca prea banal se scrie:

Desi nu e prea normal tot emotia a guvernat ziua de ieri si cum sa nu o guverneze cand totul, dar totul acum inseamna prunc?
Dimineata trezit, mancat, dormit, scris pe paginuta si asteptat. Am asteptat apa calda care era intrerupta si nu am putut sa ma spal fara sa incalzesc cantitati mari. Am asteptat o prietena care voia sa ma sustina si nu a mai ajuns, pentru ca, i s-a stricat masina. Am asteptat orele 19.30 si veneau atat de greu.

Cand in sfarsit ceasul se apropia de ele am pornit intr-un suflet spre Cabinet. Vreme placuta, cu primavera inainte, in suflet si in pantec am plecat usor.

E destul de aproape si asta imi lua din emotii. M-am chinuit putin cu cele 6 trepte de la intrare, un barbat venea la fix ca sa ma ajute putin, pe usa din dreapta de la parter era si cabinetul. Am intrat, o incapare spatioasa, alba si o oglinda dinainte ma primeau, pe fata mi se citea nerabdarea. Secretara imi spune ca sunt in intaziere dansii nu eu si ca va mai trebui sa astept. Vestea ma nelinisteste, totusi ma duc in sala de asteptare unde ma invitase, opt scaune, 4 pe un rand, 4 pe altul, cele din capate libere. Am ales sa ma asez pe cel de langa chiuveta.

Multe reviste despre bebei, multe burtici si tatici pe langa, nu ma uitam la nimeni, ii scriam mesaje lui tati care si el avea emotii pentru noi.

Imi vine si randul. Doamna Mitranovici vine, imi pune mana pe umar,  intru. Mi-o imaginam mult mai in varsta, nu am idée de ce, aplecata asupra foilor ei, doctorita se ridica ca sa ma sa salute, zambea larg. larg, avea o lumina in ochi care ma atragea, m-am  linistit.

Dupa un scurt chestionar m-am suit pe masa, a urmat cel mai neplacut control de vizualizare al colului, a trecut din fericire repede si era bine, inchis.

Pe patul cu ecografia si in timpul pregatirii am simtit Emotia.

Inimioara lui…rasuflarea mea…

-Servus tuti, ii spune doamna doctor ghemotocului meu si imi arata un monitor pentru mamica.

Mi-am dus ochii in stanga si-am vazut cinci degetele, asta e primul lucru vazut bine de la pruncul meu, imi facuse semn cu manuta. Automat mi-am simtit respiratia grea si nu-mi luam ochii de la el.

-Are maini, are picioare, are tot ce-i trebuie, se misca… este foarte bine.

Lacrimi multe dadeau sa vina, am vazut intre ele insa ca doamna doctor butona o telecomanda… in secunda a doua niste batai au umplut toata incaperea. Era inimioara pruncului meu. Cerul parca m-atinsese si tot ce era pana in clipa aceea trecuse in uitare. Mi s-a taiat rasuflarea…de tot .Inaltator, extraordinar, unic, irepetabil sentiment, primul semn ca am dat viata. E carne din carnea mea, sange din sangele meu, dragoste din dragostea mea si e viu, e al meu si ma implineste.

Daca e sa va intrebe cineva cine e cea mai fericita femeie de pe fata pamantului? sa ii spuneti ca eu sunt! Inimioara lui…rasuflarea mea…

inimioara lui rasuflarea mea

sursa foto unsplash.com



15 thoughts on “Inimioara lui…rasuflarea mea…”

Lasă un răspuns