Rautatea unui om bun

Rautatea unui om bun. Pare incredibil titlul asta… daca mi-ar fi spus cineva in urma cu cateva luni ca mai jos voi scrie despre bunicul meu l-as fi socotit cu siguranta nebun… azi despre el scriu, dureros si incredibil.

Acelasi bunic care mi-a vegheat cu dragoste copilaria grea , acelasi care in urma cu cateva luni ne primea cu bucurie in casa si sufletul lui, acelasi care ne oferea de toate azi pare ca nu ne mai suporta. Dar nu ne mai suporta defel, mai ales pe mine. De ce? O intrebare ce mi s-a rasucit in minte de multe ori pana sa gaseasca un raspuns, acesta este la fel de dureros ca si schimbarea lui, pentru ca am ramas insarcinata.

Rautatea unui om bun

S-a intamplat sa ma intorc acasa dupa ruptura dintre mine si tatal pruncului am gasit un alt om. Dur, justitiar, nemilos, neintelegator, rece, indiferent, rau.

La inceput mi-a pus o conditie, sa-I dau bani pentru ridicarea crucii bunicii, asta dupa primul mic dejun luat acasa fara sa intrebe daca am rezerve dupa pierderea locului de munca. A fost trocul pe care am fost nevoita sa-l accept fara a comenta. Apoi au venit reprosurile care imi spuneau ca nu sunt in stare de un copil, ca o sa nasc un monstru pentru ca si alte femei fara boli nasc copii asa daramite eu cu o boala de la nastere, ca daca el nu va mai fi si eu si bebelusul ne vom prapadi.

Am inghitit in sec si-am plans amar, cuvintele lui dor cel mai tare.

Intre timp relatia intre mine si cel drag s-a reinnodat si a venit dupa noi hotarat sa ne fie alaturi, atunci toate rautatile s-au dublat, bunicul a tinut sa ne aduca aminte ca eu umblu greu iar el nu vede, ca nu suntem capabili nici de noi si nicidecum de un prunc, ca daca nu el nu ar mai fi noi toti trei ne-am duce in hau. Din nou am plans si-am mers mai departe, nu mai eram singura.

A fost greu, pentru ca din partea lui nu aveam sprijin doar pretentii financiare pe care apoi ni le reprosa ca si cand i-am fi dat bani doar pentru ce am mancat noi doi.

Dimineata, spre exemplu, nici timp sa ne bem cafeaua si ceaiul nu aveam, ne zorea ca si cand l-am fi deranjat. Alteori daca zaboveam un pat putin intra pur si simplu peste noi sa ne reproseze ca nu am plecat la cumparaturi devreme. Tot ce am cumparat nu a fost bun: branza a fost prea multa, ouale prea mici, usturoiul verde o greseala pentru ca I se usuca frunzele, rosile prea scumpe si laptele in plus.

Apostrofarile au fost zilnice, fara crutare, fara parere de rau, gratuite. Nici rugamintea mea de-a nu ma mai presa daca nu pentru mine, pentru prunc nu l-a imblanzit deloc. Mai mult, am ajuns sa aud ca plecarea bunicii in mare parte mi se datoreaza! De ce!? Pentru ca s-a necajit dupa plecarea mea la Bucuresti. Cat amar au pus in sufletul meu asemenea acuze nu am cuvinte sa descriu.  🙁

Bunicul ne vorbeste rau in fata tuturor, bunicul se ia de mine la orice ora din orice fleac, bunicul se uita la mine cu o privire glaciala. Fie ca incerc sa intretin o conversatie, fie ca vreau sa ii spun ce ni se intampla, fie ca mi-e rau el trece pe langa mine impasibil. Expresia de rautate I s-a intiparit pe chip, veninul I s-a pus pe limba si tot se varsa inspre noi. De ce? Pentru ca i-am adus un plod pe cap si asta considera ca-I o povara. Asta-I purul adevar. 🙁

In seara asta m-am asezat in fata jurnalului ca sa uit ca atunci cand i-am spus ca mi-e foame mi-a raspuns ca: Abia am mancat!… au trecut cateva ore bune de la ultima masa, dar el a baut si trebuie sa-mi inchida gura. Pana maine foamea imi va da branci cu siguranta, pana maine greata imi va face din nou rau, insa prefer sa nu mai ies din dormitor. 🙁

Ma doare, ma doare sufletul rau, mai curg lacrimi pe obrajii mei, as vrea sa se termine cosmarul daca se poate chiar acum. 🙁

ursac Rautatea unui om bun

sursa foto

Despre Roxana Trandafir 763 de articole

Sunt Roxana, mama lui David si fac din asta misiune de suflet. Iubesc marea, cartile, toamna si cuvintele ce nasc povesti. Sunt timida ce in lumea ei traieste liber si frumos.

5 comentarii publicate

  1. Aș vrea să pot să-ți dau câteva sfaturi, dar e prima oară la tine pe blog când ajung. Și tot ce știu despre tine e acest articol. Dar cu o sarcină pe umeri, mediul e cel mai nepotrivit, atât moral, psihic cât și fizic.

    Încerc să-ți înțeleg sentimentul că nu mai ai susținere și suport din partea cui, probabil, doreai cel mai mult. La tot ce trebuie să te gândești este la copil și el ar trebui să-
    i aducă ultimul zâmbet înainte de culcare și primul în zorii dimineții.

    Un singur sfat aș vrea să-ți dau, pe care să-l urmezi, doar dacă tu crezi de cuvință: înfruntă-l pe bunicul. Din mai multe motive îți va face bine, zic eu. Odata că te vei descărca, nu doar prin plâns, dar și pe blog, dar trebuie să-i spui și lui tot ce simți, însă nu într-un mod dramatic, cum chiar o simți, încearcă printr-o metodă mai cunoscută lui, adică severă.

    Fiindcă dacă tu îi arăți că ești sigură pe ceea ce faci și că ai încredere în deciziile și viitorul tău sunt convins că te va lăsa în pace. Unii bărbați fac acest lucru doar pentru a căli pe cineva, cu privire la ceea ce-l așteaptă.

    Și sper să am dreptate, dar cred că bunicul tău vrea să te pregătească pentru o viață, fără el. Lumea nu e atât de cumsecade, pe cât pare, iar cei bătrâni o știu.

    În unele momente din viață trebuie să ai un caracter tare și o inimă rece. Crudul adevăr al realității. Îți doresc numai bine!.

  2. Barbatii fug de responsabilitati. Prezenta ta in casa bunicului, nu a devenit nu doar o vizita, ci o responsabilitate si asta nu ii place. Ca a dat vina pe tine, de plecarea bunicii, este ca nu poate da vina pe el insusi. In ciuda severitati pe care o arata, e un om slab. E mai usor sa arati cu degetul catre cineva. E greu sa dai sfaturi. Nu stiu ce sa iti spun sa faci. Asta tu stii cel mai bine. As vrea doar sa stii ca sunt alaturi de tine. Incearca sa fii tare, pentru ca poti. Si stiu ca suferi, chiar si atunci cand incerci sa dai impresia ca esti vesela. Esti insa o fata puternica. Naiva nu esti, nici pe departe insa nu mai ai incredere in oameni. Organizeaza-ti viata pentru tine si pentru copilul tau. Voi doi sunteti ce mai importanti.
    Va imbratisez cu drag!

Trackback-uri și pingback-uri 4

  1. Reguli de proprietar comunist, suferinte de tanar fara vise | Jurnalul mamei lui David
  2. Astazi este ultima zi in care renunt la mine | Jurnal de graviduta
  3. Pesimismul, cel mai mare defect al meu – Jurnal de mamică de rege mic
  4. Aniversarea casniciei a ajuns la anul patru. Noi numaram ce-am invatat de atunci | Roxana Trandafir

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat:
Citește articolul precedent:
Adilphe d’Emerry, Două Orfeline

Adilphe d'Emerry, Două Orfeline Rafinată şi specială lectura acestei cărţi te poartă în timp dezvăluindu-ţi adevărata or

Închide