Prieteni nepretuiti

Prieteni nepretuiti.Ii stiu de cand erau doi pui, au crescut cu bunavointa locatarilor si acum sunt cainii scarii. I-am salvat in ziua in care cineva ii aruncase in sac la tomberon, ai nostri sunt si parca i-am fi crescut in case asa de tare ne iubesc pe toti.

Hraniti, rasfatati si protejati ne rasplatesc acum cu multa dragoste. Au si nume, ea cea gri e Fetita, iar el brunul, e chiar Bruno.

Fetita si Bruno ne sunt zi dupa zi tovarasi de drum indiferent de vreme, distanta sau dispozitie parca ne numara pasii. Putem sa le dam mancare, o lasa si pleaca dupa noi, putem sa-i certam, putem sa-i gonim, sa-i calcam tot vin. Si cine mai merge cu doi dulai langa picior prin tot orasul?

Prieteni nepretuiti

De multe ori ceilalti ne apostrofeaza, se sperie si ne cearta pentru ei, dar sa putem face? Nepretuitii continua sa ne urmeze. Se intampla uneori ca si noi sa ne speriem, pentru ca se intalnesc cu alti caini si atunci devin cu totii agresivi, e singurul moment, insa care nu ne face deloc placere.

Si cum sa nu ii iubim cand de fiecare data cand dau cu ochii de noi se bucura de parca nu ne-au vazut demult? Se gudura si ne ling mainile cu multumire, apoi se aseaza si ne privesc in ochi.

In poza de mai sus eram in parc in dimineata de Paste. Am iesit la plimbare, noi ne odihnim pe banca ferindu-ne de canicula, ei langa calmi si cuminti nelasand pe nimeni sa treaca pe aproape nelatrat.

Cand nu o sa mai fie o sa le simtim lipsa acut pentru ca fara sa ne ceara nimic ei ne ofera dragoste neconditionata.

suesa foto

 

Despre Roxana Trandafir 763 de articole

Sunt Roxana, mama lui David si fac din asta misiune de suflet. Iubesc marea, cartile, toamna si cuvintele ce nasc povesti. Sunt timida ce in lumea ei traieste liber si frumos.

1 comentariu publicat

  1. Animalele stiu sa iubeasca sincer si neconditionat. Poate de asta le iubesc si le ingrijesc de cate ori am ocazia. Cand merg prin cartier, In Romania, nu aici, ca aici nu gasesti picior de animal abandonat, mereu am mancare pentru animale in buzunare. E atat de trist ca sunat atatea care sufera. Si e tist ca sunt o multime de oameni care fac cu usurinta rau, dar se duc la biserica invocant divinitatea. Off…multe de zis. 🙂

Trackback-uri și pingback-uri 6

  1. Prieteni nepretuiti | Insemnari ... | Bun De Citit
  2. Bun De Citit
  3. Insemnari de seara | Insemnari ...
  4. Lola,o scumpa bestie | Jurnalul mamei lui David
  5. Feriti-ma de babe, de caini reusesc sa ma feresc singura | Jurnalul mamei lui David
  6. Prietenii nu-s prieteni, dar neprietenii sunt | Jurnal de mamica de rege mic

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat:
Citește articolul precedent:
Cum iti faci de lucru din nimic

Cum iti faci de lucru din nimic.Cand te doare si nu ai ce sa faci incepi sa faci de toate...

Închide