Prieteni nepretuiti

Prieteni nepretuiti

Prieteni nepretuiti.Ii stiu de cand erau doi pui, au crescut cu bunavointa locatarilor si acum sunt cainii scarii. I-am salvat in ziua in care cineva ii aruncase in sac la tomberon, ai nostri sunt si parca i-am fi crescut in case asa de tare ne iubesc pe toti.

Hraniti, rasfatati si protejati ne rasplatesc acum cu multa dragoste. Au si nume, ea cea gri e Fetita, iar el brunul, e chiar Bruno.

Fetita si Bruno ne sunt zi dupa zi tovarasi de drum indiferent de vreme, distanta sau dispozitie parca ne numara pasii. Putem sa le dam mancare, o lasa si pleaca dupa noi, putem sa-i certam, putem sa-i gonim, sa-i calcam tot vin. Si cine mai merge cu doi dulai langa picior prin tot orasul?
De multe ori ceilalti ne apostrofeaza, se sperie si ne cearta pentru ei, dar sa putem face? Nepretuitii continua sa ne urmeze. Se intampla uneori ca si noi sa ne speriem, pentru ca se intalnesc cu alti caini si atunci devin cu totii agresivi, e singurul moment, insa care nu ne face deloc placere.

Si cum sa nu ii iubim cand de fiecare data cand dau cu ochii de noi se bucura de parca nu ne-au vazut demult? Se gudura si ne ling mainile cu multumire, apoi se aseaza si ne privesc in ochi.

In poza de mai sus eram in parc in dimineata de Paste. Am iesit la plimbare, noi ne odihnim pe banca ferindu-ne de canicula, ei langa calmi si cuminti nelasand pe nimeni sa treaca pe aproape nelatrat.

Cand nu o sa mai fie o sa le simtim lipsa acut pentru ca fara sa ne ceara nimic ei ne ofera dragoste neconditionata.

Cainii ne iubesc fara sa se gandeasca la declaratii siropoase.

Se apropie atunci cand simt si si daca simt.

Nu te lasa niciodata singur.

 

*Va astept si pe actuala pagina de facebook pentru postari zilnice.

sursa foto unsplash.com

Share

8 thoughts on “Prieteni nepretuiti

  1. Animalele stiu sa iubeasca sincer si neconditionat. Poate de asta le iubesc si le ingrijesc de cate ori am ocazia. Cand merg prin cartier, In Romania, nu aici, ca aici nu gasesti picior de animal abandonat, mereu am mancare pentru animale in buzunare. E atat de trist ca sunat atatea care sufera. Si e tist ca sunt o multime de oameni care fac cu usurinta rau, dar se duc la biserica invocant divinitatea. Off…multe de zis. 🙂

  2. Pingback:Prieteni nepretuiti | Insemnari ... | Bun De Citit
  3. Pingback:Bun De Citit
  4. Pingback:Prietenii nu-s prieteni, dar neprietenii sunt | Jurnal de mamica de rege mic

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: