Voiam sa scriu un articol amuzant, voiam sa nu ma mai plang, voiam sa pastrez tonul optimist si totusi planurile mi-au fost date peste cap, pentru ca, nu sunt in casa mea… aici nu am nimic in afara de doua toale, un baietel in pantec si un iubit alaturi, poate veti spune ca-I suficient, asa e, dar cand lipseste linistea nici iubirea nu-si mai gaseste locul.
De cand ne-am intors la mine in provincie zilele noastre sunt toate foarte grele, in casa bunicului nimeni nu mai incape de noi.
Ca nu au fost de acord cu sarcina si cred ca am venit sa le pun povara in carca asta-I clar si mai mult decat evident. Ca nimic din ceea ce facem nu-I bine nu ne mai mira, dar ca ni se fura pana si dreptul de a ne spune parerea asta nu prea reusesc sa inteleg.
E vara, soarele se revarsa din zori si pana in noapte prin ferestre, dar totusi nemilosul intuneric vine si atunci am nevoie de lumina de la sfanta inventie a lui Edison. Ca si cand as fi uitat sa mai intrerup alimentarea artificiala de secole se vine si mi se spune “sa mai inchid becul”, daca am gasit o replica pentru asta mi s-a adus in dormitor un chior la care ochii mei miopi abia se mai descurca.
E cald din cale afara si trebui sa ne spalam prea des, dar se pare ca pentru cel cu experienta noi tinerii nu stim ca apa costa si mai trebuie si platita din pensie. Am platit-o noi si cu toate astea, pentru ei e mai buna cand nu curge.
E racoare seara si am vrea sa ne bucuram de o plimbare macar in orele mai putin toride, nu prea-I posibil, pentru ca e musai sa ne intoarcem cu viteza vantului ca nu cumva sa deranjam. E necesar si putin aer pana nu ne inunda gradele, am tine fereastra deschisa dimineata, dar trebuie sa o inchidem pentru ca asa ni s-a zis.
E greu sa stai inchis intr-o singura camera de 10 metrii patrati mai bine de 8 ore si sa nu iesi decat pentru a merge la baie sau la bucatarie.
Daca faci grava greseala de-a deschide televizorul cand vizitezi cealalta camera ti se inchide in nas, pentru ca nu reprezinta interes pentru toti.
E nevoie de lichide si mai ceri un pic de apa ca sa nu mai treci spre locul unde-I frigiderul pentru ca acolo se doarme si ti se spune “ca nu faci nici macar atat.”
E vorba de foame la un moment dat si daca ti se pare ca ai vrea sa nu ti se dea un lucru sau sa ti se puna un condiment esti privit aspru si criticat rastit. Vi se pare incredibil? Nu, e cosmarul nostru, daca am deschide gura ca sa protestam ni s-ar aduce aminte ca nu e casa noastra si nu avem nimic in ea.
Ce sa facem Reguli de proprietar comunist, suferinte de tanar fara vise… asta-i viata noastra. Cand nu a fost de acord cu sarcina mi-a pus toata lumea in cap.
Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.
sursa foto unsplash.com
povestea asta e adevarata sau doar o fictiune ??? daca e adavarata vreau sa vb ceva cu tine …cum aflu o adresa de mess de facebock de orice ???,
Din pacate nu-i o poveste, se intampla.
Draga mea, ma uitam ca ti-ai schimbat interfata blogului si arata din ce in ce mai bine. Am vazut ca micutul e baiatel si il cheama David. Ma bucur pentru voi si ma bucur sa fiti toti trei impreuna. M-am intristat si ma doar cand stiu prin ce suferinte treci. A fost o vreme cand si eu am stat, ba cu bunica sotului, ba cu parintii mei si nu a fost bine. Cel mai bine e sa fiti singuri. Adunati-va puterile si gasiti-va un loc numai al vostru. Puteti face asta, sunteti tineri si puternici. Va doresc din suflet sa va fie binela toti!
Ideal ar fi sa gasiti un alt loc in care sa stati, cel putin pana cand bunicul isi va aminti ca viata nu este mereu roz, ca uneori asteptaril ne sunt date peste cap si ca nu trebuie sa ii judecam pe ceilalti dupa noi.
Sau sa incercati sa nu luati in seama toate aceste nimicuri, de care mai tarziu veti rade. Stiu, nu este usor, am probat pe pielea mea, dar cu putina vointa veti evita nervii care va macina acum.
Bafta! Duminica placuta!