Geanta cu culpe medicale

Geanta cu culpe medicale Asistenta sefa isi aprinse o tigara, in noaptea aceea era singura de garda si spre norocul ei sectia era linistita. Relaxata si cu gandul in alta parte isi puse in gand sa termine de citit romanul Sandrei Brawn pe care il tinea in dulapiorul de la care doar ea avea chei.

Cand ajunse la capatul holului langa usa cu pricina I se paru ca aceasta ar fi bruscata, dar cum cheia intra bine nu-si mai puse intrebari. Inauntru, insa in spatele cartilor si fardurilor ei vazu o geanta veche.

geanta cu culpe medicale

– Cum a ajuns asta aici? Se mira, dar pentru ca se auzi strigata o smulse afara si o lua pe brat, era o geanta de dama.
– Doamna asistenta, veniti repede, pacienta de la 16 acuza in continuare dureri de cap ingrozitoare si plange fara oprire.
– I-am dat un vagon de pastile si i-am gaurit toate venele, ce sa-I mai fac daca durerea nu cedeaza? Intreba intepata. Spune-I ca vin, dar cand am timp.
Asa lasand in urma pacienta pleca cu geanta la brat si se incuie in camera de garda. Cand privi mai atent obiectul gasit realiza ca nu era o geanta oarecare, ci una din piele veritabila.

 

Deschizand-o cu grija vazu inauntru o multime de foi de observatie chiar ale pacientilor de la Need Life. Acest spital nu era unul obisnuit, ci unul care avea toate sectiile intr-una singura. Studiind atent hartiile ce pareau rupte din registre isi dete seama ca erau constarile tuturor problemelor si deceselor survenite in ultimele luni.

– Vai, zise cu voce tare, nu stiu cine a avut idea asta extraordinara de a lasa geanta in seama mea, dar e o adevarata comoara ce trebuie sa o pastrez, asa Need Life va ramane nepatat.
Puse foile la loc si vru sa ascunda geanta, daca era mai noua ar fi pastrat-o. Dand sa o ascunda tot sub cheie fu brutal intrerupta de nenumarate batai in usa si de tipete asurzitoare.
– Iesiti, moare un om.

Deschise si ii repezi pe cei doi.

Acestia o sfidara tot tipand.
– A cazut un om de pe targa la capatul scarilor, e cu coloana in gips si credem ca nu mai respira.
Urmandu-I vazu un barbat matahalos cazut langa targa. Ii lua pulsul, murise.
– Cand gasiti brancardieri sa le spuneti sa duca hoitul la morga.
Cinismul ii soca pe cei doi, brancardierii erau parca invizibili.

Reintoarsa in camera cu geanta asistenta lua telefonul.

– Morga, am un mort… A cazut de pe targa cand baietii probabil isi faceau numarul prin bai… da, e mort… are fractura craniana. Sa aveti grija ca foia de observatie sa ajunga la mine, am grija sa scriu una in care sa specific ca e vina lui a cazut din pat din proprie neglijenta.
Inchise si sunetul strident al soneriei o facu sa tresara. Era alarma de la 16… iar aia cu durerile de cap. Cand ajunse in salonul cu pricina le arunca tuturor o privire crunta. Femeia cu dureri de cap inca plangea rau, nici nu o lua in seama.

– Doamna, copilul nou nascut si pus in rezerva in patut nu mai respira.

– A, ce? Sunteti voi doctori? Ma duc eu sa vad.
Intr-adevar, cand ajunse langa nou nascut vazu ca acesta are aspect cadaveric. Sa se tot fi nascut de vreo 2 ore si rana de la cordonul ombilical inca sangera.
– Tu ai decedat prin asfixie mecanica, murmura si il acoperi cu un cearsaf ros.
Inapoindu-se la cartea pe care nu o deschisese fu intrerupta de un rezident care ii aducea certificatele constatatoare ale deceselor. Luandu-le le adaposti in geanta cu culpe si scrise pe curat in registrul mare scenariile ei atat de credibile.

O alta bataie in usa o trezi din reveria lecturii. Era o grasana ce gafaia ingrozitor.

– Nepoata mea recent operata de apendice varsa intr-una, veniti, va rog.
– Da-I ceai amar si nu mai veni la mine pentru nimicuri si inchise femeia in afara.
Cartea ajunsese in punctul culminant. II placea, din nou fu intrerupta cand… niste politisti adusesera o gasca la urgenta, cativa pusti aveau rani adanci de la arme albe, iar pustoaicele pareau siluite.
– Mergeti toti la UPU. Vin si eu si se intoarse cu zambet spre agenti. Sunteti singuri care ne aduceti un caz, am avut o noapte pasnica.

Necrezand in aparenta unul dintre barbatii in uniforma o urmari tot restul noptii, dupa ce trecu superficial pe la urgenta pleca cu cateva hartii in mana. In camera de garda le piti intr-o geanta de dama pe care o ascunse intr-un dulapior, apoi intr-un registru mare notase ceva.

Hotarat sa nu ii scape din ochi ramase in apropiere. Asa auzi ca o anume pacienta de la 16 a intrat in coma, o fata se deshidratase complet, dar dimineata ii aduse o surpriza.
Chiar managerul de la Need Life intra la asistenta.
– Cum ti-a fost noaptea colega?
– Floare la ureche, o deshidratare, o coma, doua decese.
– Sa nu bagi in bucluc, o ameninta hotarat.
– Fiti fara grija, doar registrul cel mare il scriu doar eu, de parafa mea nu trece nimeni.
– Uitasem cat esti de eficienta, ii raspunse el si o saruta adanc pe gura.

La iesire, asistenta sefa avea pe umar o geanta inca frumoasa si o carte de amor in mana, cand agentul ii iesi in cale.

– Nu ati plecat? Ii zise ea zambind.
– Nu, va asteptam.
– Va invit la o cafea, ne-ar prinde bine dupa o noapte nedormita.
– Nu beau cafea. Va vine bine geanta asta, dar cred mai bine o iau eu si va intorc invitatia la sectie.
– Cum va permiteti? Sub ce acuzatii? Eu sunt sefa unei sectii…
– Mizerabile si in patul managerului de spital. Am suficiente dovezi in geanta, pe care i-o lua de pe umar, o sa va rasplatesc pt atata stradanie si devotament cu doua bratari groase.

Din acea zi portile Need Life fura inchise, peste un timp nimeni nu mai stia ca acolo fusese spitalul groazei, functiona un muzeu de stiinte naturale in cladire, iar halatele albe nu pareau decat niste stafii in departate cosmaruri.

Cu acest articol particip la concursul organizat de Reeija, magazinul online cu genti de dama.

Aceasta a fost povestea despre geanta cu culpe medicale.

sursa foto

Despre Roxana Trandafir 763 de articole

Sunt Roxana, mama lui David si fac din asta misiune de suflet. Iubesc marea, cartile, toamna si cuvintele ce nasc povesti. Sunt timida ce in lumea ei traieste liber si frumos.

4 comentarii publicate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat:
Citește articolul precedent:
Reguli de proprietar comunist, suferinte de tanar fara vise

Reguli de proprietar comunist, suferinte de tanar fara vise. Voiam sa scriu un articol amuzant, voiam sa nu ma mai...

Închide