Cinismul timpului macina prietenii vechi

Cinismul timpului macina prietenii vechi Ne-am trezit jucandu-ne impreuna pe cand ne taram de-a busilea pentru a ajunge una la cealalta. Placerea pentru aceleasi activitati si micile pasiuni comune ne apropiasera cel mai tare.

Cu Cristina le faceam pe toate, pe toate le faceam. Azi ne vedem rar, foarte rar, ne salutam in graba si mai mult ne vorbim peste umar pentru ca timpul nu are chef sa stea dupa noi, apoi plecam fiecare cu treaba ei.

La asta s-a redus o prietenie sincera din copilarie.

prietenii vechi
De cate ori nu se intampla ca prietenii vechi aproape sa nu se mai recunoasca dupa o vreme. Cei demult prieteni devin niste straini.
Ma gandeam astazi la cateva dintre posibile motive distrugatoare de legaturi stranse, am strans 6 si sunt cam asa:

Orizonturile diferite: Creştem, ne desprindem de obiceiurile vechi, de pasiunile vechi, de atitudini, creştem şi căpătăm altele şi altele, astfel zburăm spre locuri diferite cultivându-ne în tărâmurile abia descoperite visele noi alături de oamenii pe care-i găsim acolo.

Prietenii noi: cu care împărţim de acum cam aceleaşi pasiuni, aceleaşi activităţi, acelaşi fel de a petrece timpul, acelaşi pahar de vorbă, aceleaşi frustrări. Pe cei de demult îi trecem într-un colţ al memoriei, mici precum un greiere ce-şi mai strigă cântul în nopţile de melancolie, când ne mai vin în minte frânturi decupate din trecut.

Distanţa: Piatra de hotar între două suflete ea a fost întotdeauna. În fata distanţei nu au rezista nimeni, e duşman de temut asemeni timpului. O dată cu paşii pe care îi facem pe cărări lăsăm în urma praf. Vremurile îndepărtate se pierd în nor.

Lipsa de comunicare: Cautam in telefon, zambim in faţa unui nume pe care-l stim de cand eram mici, ii trimitem datorita imboldului zambetului un mesaj.

Ni se raspunde sau nu. Deschidem mailul cu alte planuri, intre scrisori de felicitare, noutaţi de pe site-uri, solicitari de la locul de munca si spamuri gasim cateva randuri semnate straniu “un prieten”.

Tresarim, un intrus in toata valmaseala, dupa o pauza realizam cine ne-a scris si ii raspundem lapidar si impersonal cu cuvinte standard. Cum sa-i mai poţi impartasi unuia de departe ceea ce ţine de acum?

Timpul, acest gica contra: Chiar daca ai vrea sa le faci pe toate cate le-am scris mai sus pur si simplu nu gasesti un moment. Ai atatea pe cap, te lupţi cu morile tale de vant, te straduiesti sa tragic de zi pentru a-i mai adauga macar o ora, cand sa mai ai timp si pentru cel la care ţi-a sarit o secunda preţioasa gandul?

Suprapunerea dintre vechi si nou: Te intalnesti cu acela pe care il stii de cand erai mic, nu ti-l amintesti asa, imaginea ta despre el nu s-a modificat de atunci, il iei in brate, il pupi, iti exprimi mirarea si hotarati sa beti in cinstea revederii. Deasupra canii de licoare platiti tribut trecutului hranindu-va cu amintiri, o data ce licoarea s-a terminat fiecare ramane captiv noului sau.

Daca mai gasiti si alte motive lasati-le scrise intru completarea listei mele.
De cinismul timpului nu prea pot trece nici prieteniile nascute o data cu noi…

sursa foto

Despre Roxana Trandafir 763 de articole

Sunt Roxana, mama lui David si fac din asta misiune de suflet. Iubesc marea, cartile, toamna si cuvintele ce nasc povesti. Sunt timida ce in lumea ei traieste liber si frumos.

Trackback-uri și pingback-uri 1

  1. O prietenie pierduta - Roxana Trandafir

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat:
Citește articolul precedent:
Fericirea nu dureaza nici doua ore

Fericirea nu dureaza nici doua ore.S-a facut nevazuta precum o fantoma, s-a transformat in fum respiratia unei tigari, a trecut...

Închide