Atentie: Vecin rau! Trebuia sa returnam niste bani unei prietene in vreme ce era la serviciu. Ajunsi in fata blocului am dat nas in nas cu interfonul, am sunat si o voce pripita de adolescenta ne-a raspuns, pe semne ca aveam noroc, fata era acasa.
Am intrat in scara, am ajuns la usa si-am inceput sa batem si sa asteptam. Am batut, am asteptat, am asteptat si am batut. Nici o miscare, nici un sunet. Si cum stateam noi asa si asteptam iese de vis-a-vis o dama trecuta bine de tinerete care ne si ia la interogatoriu.
– Ce-i cu voi aici? Zice, de parca nu am avea voie sa stam in fata unei usi.
– Asteptam sa ne deschida cineva la Mihaela.
– Ea nu-i acasa, draga. Stie ca sunteti aici? Preseaza cu intrebarea de parca ar fi vorbit cu doi aurolaci. Plecati. Ne izgoneste cu o privire manioasa ca si cand i-am fi violat teritoriul.
– Tocmai am vorbit la telefon cu ea, nu daramam scara daca stam aici.
Mda, nu faceam decat sa sunam la o usa si sa asteptam.
Argumentul suprem a facut-o sa cedeze si sa iasa spre cutiile postale, la intoarcere nici nu ne-a mai privit.
Morala: La ce-ti mai trebuie caini cand ai vecini?
foto
Câteodată, e mai bine să ai un vecin rău,
decât să audă zgomote făcută la altă uşă şi doar
să se asigure că peste el nu poate intra nimeni.
Şi fiindcă el s-a baricadat în casă, în loc să intervină
şi, la o adică, să cheme ajutoare, ţie ţi s-a spart uşa.
Pentru o astfel de întâmplare, locatarii blocului în care
locuiesc au fost de acord, în fine, să introducem
un interfon modern, cu camere de luat vederi.
Altfel, desigur, e jenent să-ţi vină soacra în vizită
şi să fie luată la întrebări de o vecină…
Neimplicarea asta e o forma de lasitate des intalnita la romani, desi indignati de pataniile vecinilor ceilalti se retrag in propriile case pretextand ca daca devin parte a intamplarilor vor avea de suferit. Total gresit. Uneori si o interventie indirecta face mult.
Pingback: Azi vă premiez |