A, inceputul si infinitul lui Nichita

A, inceputul si infinitul lui NichitaA, inceputul si infinitul lui Nichita

„Mâinile mele sunt îndrăgostite
Vai, gura mea iubeşte
Şi iată m-am trezit,
Că lucrurile sunt atât de aproape de mine,
Încât abia pot merge printre ele
Fără să mă rănesc.

E un dans, iubito, al sentimentelor.
Zeiţe ale aerului dintre noi doi

Şi eu, cu pânzele sufletului
Umflate de dor,
Te caut pretutindeni, şi lucrurile vin
Tot mai aproape,
Şi pieptul mi-l strâng şi mă dor. ”

Vârsta de aur a dragostei

„Şi nopţile nu mă uitam niciodată
La cer
De teamă că m-aş putea prăbuşi.”

Epilog la vremea veche.

„Spune-mi, dacă te-aş prinde într-o zi
Şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
Nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
De teamă să nu-mi striveşti sărutul?”

Poem.

„Sufletul se rotea în jurul întâmplărilor,
Uneori atingându-le…”

Sufletul de primăvară.

„Din punctul de vedere-al copacilor,
Soarele-i o dungă de căldură,
Oamenii – o emoţie copleşitoare…
Ei sunt nişte fructe plimbătoare
Ale unui pom cu mult mai mare!

Din punctul de vedere-al pietrelor,
Soarele-i o piatră căzătoare,
Oamenii-s o lină apăsare…
Sunt mişcare-adăugată la mişcare

Din punctul de vedere-al aerului,
Soarele-i un aer plin de păsări,
Aripă în aripa zbătând.
Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite,
Cu aripi crescute înlăuntru,
Care bat plutind, planând,
Într-un aer mai curat – care e gândul!”

Lauda omului.

Volumul O viziune a sentimentelor (1964)

“Poarta dintre tine şi mine

Trebuia zdruncinată

De cineva.”

Pierderea ochiului.

“Eu sunt numele meu.”

Lupta lui Iacob cu îngerul său despre Ideea de “TU”.

“Fiindcă nici nici eu nu înţelegeam nimic

Şi nici tu

Am crezut că suntem de-o seamă.

Ne-am mărturisit unul altuia

Cel mai tainic secret. – Acela că existăm…”

Somnul şi trezirea.

“… poezia nu e lacrima

Ea e însuşi plânsul.”

Poezia.

“Orice om prost e o graţie,

O tu, abundenţa de colivii!”

Zicere

“O, tu cuvântule

Sex şi matrice

Din care se naşte

Întreg viitorul.”

Să ne iubim că florile.

“M-a uitat Dumnezeu gândindu-mă.

M-au uitat frunzele

Adrumbindu-mă,

Până când nevăzutul

Mi-a devenit văzut.”

Cântec.

Sursa foto 

Despre Roxana Trandafir 779 de articole
Sunt Roxana, mama lui David si fac din asta misiune de suflet. Iubesc marea, cartile, toamna si cuvintele ce nasc povesti. Sunt timida ce in lumea ei traieste liber si frumos.

6 comentarii publicate

  1. În noianul versurilor lui Nichita, acestea sunt favoritele mele cele mai dragi:
    „Spune-mi, dacă te-aş prinde într-o zi
    Şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
    Nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
    De teamă să nu-mi striveşti sărutul?”

    Sunt încântată de alegerile făcute, dragă Roxana! Săptămână minunată să ai!

    • Da, este si preferatul meu! Imi place Nichita cu totul, insa cateva dintre versurile sale ma rascolesc pana in profunzime. 🙂

  2. „Şi nopţile nu mă uitam niciodată
    La cer
    De teamă că m-aş putea prăbuşi.”

    Cred ca am simtit candva, la munte fiind, o stare
    asemanatoare, privind un cer instelat. Si ma intrebam retoric, cum ar fi fost fara gravitatie. Sau mai exact, cum n-ar fi fost… 🙂
    Multumesc mult pentru alegerea ta.
    O saptamana frumoasa sa ai!

  3. nu ştiu ce aş putea să scriu eu despre minunatele şi pline de sentiment scrieri ale lui Nichita ?
    mi-a plăcut de când mă ştiu a citi versuri şi deci, îmi place tot ce ai rescris din opera lui !!!
    felicitări pentru postare !

Trackback-uri și pingback-uri 1

  1. " A" inceputul si infinitul lui Nichita | Jurnal de graviduta | Bun De Citit

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat:
Citește articolul precedent:
Ce prostii mai face CFR-ul?

Ce prostii mai face CFR-ul? O data cu drumul la Timisoara intentionam sa mergem si la Bucuresti intr-o mica vizita,...

Închide