Urandu-ti copilul speri sa ajungi in imparatia Cerului? Tatal meu ma uraste. Asa a fost de cand m-am nascut, eram in ochii lui stigmatizata, pentru ca, eram bucatica rupta din mama. Pacat mare se pare ca facusem fara sa stiu, fiindca nici azi nu a reusit sa ma ierte. Il legasem fara sa vreau de o femeie pe care o ura si acum isi varsa tot veninul profundului sentiment asupra mea cand mama nu mai e.
Asa de mult m-a iubit tata ,incat nu s-a dus la procesul de custodie de dupa divort ca sa nu ma piarda.
Atat de draga i-am fost ca, dupa ce s-a vazut “liber” m-a lasat in grija bunicilor si-a plecat hai-hui cu anii. S-a intors acasa la bratul a mai multor femei prezentandu-le ca fiind viitoarele mame vitrege. Una mai mare decat mine cu 8 ani, alta care nu ma suferea si incerca sa-l indeparteze de mine, o a treia care avea si ea copiii ei si era normal sa le fie mai aproape. A urmat intoarcerea definitiva acasa cand eram deja adolescenta, nimic nu stia despre mine, dar nici eu despre el.
Cand il rugam sa iasa cu mine nu iesea, probabil ii era rusine ca-s bolnava, in schimb cu copiii prietenilor lui e prieten si confident. De ziua mea o ciocolata nu mi-a adus, in schimb aniversarile mai sus pomenitilor nu le rateaza. Am haine primite in dar de la cunostinte si prieteni, el doar fratelui meu ii reinnoieste garderoba. Am ajuns subiect de barfa intre el si toti partenerii de pahar.
Vorba rea ca si minciuna are picioare scurte si-a ajuns si la urechile mele. Cum sa ma fi simtit oare cand am auzit ce vorbeste despre mine tatal meu? Daca fratele meu face o nefacuta ii ia frumos toata responsabilitatea in carca si-o descurca, eu nu am voie sa cer nimic, mai mult trebuie sa tac de fiecare data.
Tatal meu merge duminica de duminica la biserica, dar dupa aceea vine acasa si imparte jigniri, tintele predilecte eu si bunicul.
Tatal meu asculta slujbe setandu-si televizorul pe Trinitas, dar pufneste de ura din viscerele sufletului.
De cand sunt insarcinata imi uraste si copilul, care nu i-a facut nimic, imi uraste si sotul considerandu-l nedemn de mine, facandu-si cruce spumega si tremura de nervi urland.
Azi, am plans cat n-am plans tot anul, pentru ca i-am simtit toata furia. Din nou a venit avalansa urii sa ma topeasca. Cu Plsaltirea si Acatistierul langa el doarme si totusi e plin de rautate. Cand i-am spus ca am auzit ce vorbeste cu lumea, ca un las a tacut si m-a amenintat cu bataia.
A trecut episodul, nu mai vreau altul si desi si acum imi mai curg lacrimi, am la cine sa ma gandesc. Sper ca baietelul nostru sa nu treaca niciodata prin asemenea cosmaruri si o sa facem ce putem sa-l tinem departe de rau.
Urandu-ti copilul speri sa ajungi in imparatia Cerului?
Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.
Sursa foto unsplash.
Mă lasă fără cuvinte povestea ta. Și îmi pare nespus de rău că trebuie să treci prin așa ceva. Cuvintele de consolare nu ajută, știu. Ai grijă de tine și de fiul tău. De acum el este rațiunea ta de a fi și cea mai importantă ființă de pe pământ.
El imi da putere si-o sa o folosesc tot pentru el! Multumesc.
Folosește-ți puterea pentru TINE și pentru EL! Cum crezi că el va fi bine dacă tu nu folosești puterea deopotrivă și pentru tine? Ca în avion: dacă se produce o depresurizare, prima care își pune masca de oxigen e mama, abia apoi i-o pune copilului. Altfel, riscă să nu mai apuce să i-o pună nici lui ca lumea…
E grea, tare grea lecția vieții tale! Nu pot decât să cred că undeva ai pusă deoparte o viață de-a dreptul fericită, care să compenseze.
Legea atracției universale e la fel de imuabilă ca și legea gravitației: se aplică indiferent că noi credem sau nu în existența ei. Într-o bună, într-o foarte bună zi vei ști sigur că așa e.
Te admir și te respect.
Trebuie sa fii fericita alaturi de sotul tau si sa iti astepti copilul cu drag si atat! Incerc sa imi dau seama ca iti este greu sa iti ignori tatal… dar cu caracterul asta… nu merita un dram de atentie, iubire, sau alte sentimente pozitive! Traieste-ti viata alaturi de noua ta familie si inca o data, fii fericita 🙂
Nu sunt în măsură să îţi dau un sfat, dar, cum a spus şi Sonia, fiul tău trebuie să fie centrul univerului tău. Persoanele care contează cu adevărat sunt cele care îţi sunt alături şi cele care te fac să zâmbeşti!
Zâmbeşte, fiul tău merită asta!
Încearcă să-l înţelegi şi să-l ierţi.
Succes!