Cu gratie si eleganta, toamna

Pasea incet desculta pe dalele calde ale aleeilor din parc… Infasurata in voal multicolor si plete-i aramii parfumate suav, toamna cauta un locsor unde sa se odihneasca. Venise sa opreasca parjolul auriu al surorii sale mai mici, vara.

Cu gratie si eleganta, toamna

Arsura talpilor o facu sa se intrebe daca nu cumva cea mica isi pusese in gand sa transforme pavajele in aur, de mila pietrelor ce gemeau sub atingerea ei trase usor cu mana stanga de trena-i lunga. In acea clipa in urma-i se lasara niste frunze ce aveau culoarea rochiei stapanei lor. Abia soptit inainte oropsitele incepura a-i canta sub picioare.

In sfarsit vazu o banca intr-un foisor si se grabi sa se aseze. Fosnind copacii parca o salutau. Privi spre ei si pe dat vru sa-i usureze de povara soarelui, porni un vanticel ce-i ridica plete si ii atinse, ca si cand de pe crengi li se ridicase o povara seculara, acesteia se aplecara sa-i sarute poala. Atunci toamna vazu cerul cuprins de flacari si soarele amenintand ca nu are sa mai apuna. Intinse doar mana dreapta si sopti un descantec, atunci cerul se colora pe dat in purpuriu si soarele ca un trandafir abia cules isi aminti ca de acum nu va mai purta razboaie zilnice, ci va purta de grija lumii de sub raze ca roadele ei sa fie bogate.

Asta era doar inceputul, toamna avea sa munceasca din greu ca sa deschida scoli, sa-i hraneasca pe cei harnici, sa redea culoarea fiecarui loc si sa sufle cu blandete spre cei ce vor sa o primeasca gand de blandete si de vesnica liniste.

Text scris tare demult, toamna. Azi capata numarul 900 intre articolele mele si o reverenta pana la pamant.

sursa foto

 

Despre Roxana 718 articole
De profesie mama, mama de rege mic. Sensibila, usor neincrezatoare in sine, dar ferma si consecventa. Cinica. Iubitoare de vise sunt o stare de spirit imperfecta.

6 comentarii publicate

  1. Înduioşător… Te rog, dă-mi voie să mă alătur şi eu reverenţei. A venit toamna, a mai trecut un anotimp, ne-a mai lăsat câteva amintiri în urmă şi uite aşa… nu ştim când trec anii, unul după altul. Prea repede… prea devreme…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat:
Citește articolul precedent:
Sărutul miresei nebune

Sărutul miresei nebune V'Năduşeam sub soarele arzător de iunie aşteptând în staţia lui 143, ne stresa timpul care trecea

Închide