Renuntari de proaspata mama Viata de dinainte nu-mi lipseste, nu-mi lipseste deloc, insa sunt lucruri pe care ceilalti din egoism poate, mi le imputa:
Am renuntat sa mai renunt la noi, mi-am sotul de brat si baietelul in brate si am plecat pe drumul propriu, greu, dar frumos.
De telefon abia ma mai ating, una dintre cele mai bune prietene spune in curand vocea nu imi va mai fi recunoscuta.
De chat sau mess nici nu mai incape vorba, chiar daca mi se repeta constant ca as putea sa le folosesc cand doarme prefer sa fac cu totul altceva sau de ce nu, sa dorm si eu.
La nesomn am renuntat, amandoi avem nevoie sa fiu prezenta si vie.
La jurnal si dupa cum se poate citi sunt cam zgarcita cu cuvintele.
Plimbarile sunt mai multe intre patul din dormitor si aragazul din bucatarie, ce e dincolo de geam e un vis indepartat deocamdata.
Sa ma plang am renuntat, pentru ca, in sfarsit ma simt sustinuta.
Sa mai plang de asemenea, lui nu ii fac bine lacrimile.
Hainele mi-s putine, cele cu deschidere in fata le aleg.
Sa alerg prin magazine, cumparaturile pentru pici le facem doar noi cu atentie si grija, o data pe luna.
Timiditatea-I in cele din urma la scoala de corectie, pentru drepturile lui David ma bat si cu morile de vant.
Florilor le duc intr-adevar dorul, dar si cand se va face bebe mare…
Nu as mai vrea nimic din ce aveam inainte, pentru ca abia acum ma simt implinita.
Sursa foto
