Ziua usilor inchise

Ziua usilor inchise. Una dintre acelea in care nu merge nimic si pentru sanatatea nervilor nostri ar fi fost util sa ne ascultam intuitia. Nu am facut-o si-am pasit cu stangul ca si cand ambele picioare ar fi fost la fel.

Ziua usilor inchise.

Ziua usilor inchise

Nouri, ganduri si planuri pentru a acoperi toate actiunile in timp util, griji pentru dramuirea corecta a banilor. Singura problema era sa fie David linistit pana ne intoarcem, cu un bunic agitat alaturi acesta era un deziderat greu de implinit. Am iesit cu inima stransa.

La intretinere coada umplea toata incaperea si nimeni nu voia sa isi pastreze locul sau sa taca. O femeie pe buzele careia era rujata nemultumirea vocifera la adresa celor care ii necinstesc curatenia de pe scara. Un batran certat cu igiena se caznea sa tina 50 de lei drepti, o femeie cu un tic nervos al capului ne trecu in fata, dar se retrase ca electrocutata atunci cand m-a zarit cu coada ochiului.

Am plecat dupa o gura sanatoasa de aer si cu buzunarele mai goale. In partea cealalta a orasului ne asteptau alte doua obligatii costisitoare: plata chiriei si gasirea locatiei pentru botez. Proprietarul ne poza mainile in timp ce intreba daca ne-am achitat intretinerea. La intrebarea daca stie unde se afla cutare restaurant, nu spun care fiindca nu vreau sa-I fac reclama, raspunsul lui a fost simplu: “habar nu am”. Cautarea ne-a oprit in fata unei vitrine colantate cu reclama Dona, maretul restaurant se ascundea dupa colt.

Dinauntru o voce din ce in ce mai nervoasa ne anunta ca e inchis, abia cand a aflat ca veneam cu o treaba mai banoasa decat un pranz s-a hotarat sa ne primeasca, patronul nu era, insa asa ca am iesit din restaurantul ce mirosea a fast-food cu un gust amar. Nu ne placea. La biserica alunecam pe scari si nu-l gaseam pe preot. Plecase cu cateva minute inainte. La notar ne trebuia un martor.
Afara ploua. Era frig si greu de mers printre balti. Copilul ne astepta nelinistit acasa. Seara am cazut franti ca dupa o nereusita.

sursa foto

Despre Roxana 714 articole
De profesie mama, mama de rege mic. Sensibila, usor neincrezatoare in sine, dar ferma si consecventa. Cinica. Iubitoare de vise sunt o stare de spirit imperfecta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat:
Citește articolul precedent:
Nu-i asta covorul!

Nu-i asta covorul! Pe jos domneste acum parchetul, fac fata cu greu prafului care nu ne cruta, dar mai sper...

Închide