Nu-i asta covorul!

Rate this post

Nu-i asta covorulNu-i asta covorul! Pe jos domneste acum parchetul, fac fata cu greu prafului care nu ne cruta, dar mai sper in prospetimea covoarelor trimise la spalatorie, in curand isi vor lua locul si inima mea va incapea din nou in propria cavitate. Ati ghicit, suntem in toiul curateniei de Paste si buclucul se tine scai de noi.

Cred in continuare in curatenia perfecta si-mi place sa fac totul meticulos si lent, iar acolo unde mi-e mai greu ii las pe altii sa intervina.

Zilele trecute, spre exemplu, le-am pus gand bun covoarelor, le-am rulat, le-am pus in carca tatei si-a unui amic de-al sau si le-am trimis la curatatorie. Asteptam si eu si sot sa calcam pe covoare aproape noi si inca de dimineata ne-am mobilizat sa le aducem inapoi. Eu, ca o mamica responsabila am stat acasa cu bebele galagios, sot si tata ca doi barbati vrednici au plecat in misiune.

Frig, ceata si drum lung, parca nu se mai intorceau o data. Cand au sunat la usa erau mandri tare ca, nu s-au certat cu nimeni pentru un alt covor si ca ale noastre sunt misto rau tare. Atat de misto incat, griul celui din sufragerie devenise verde. Tata incerca din rasputeri sa ma convinga ca nu vazusem bine si-am manifestari daltoniste, sot si el ca marginea e aceeasi iara textura identica.

Pe mine nici vorba sa ma convinga. Batand aprig din picior o tineam pe a mea: “Nu-i asta covorul!” Mai de voie, mai de grija proprietarilor, mai de gura mea a plecat tata cu verdele inapoi. Palpitatiile se inmulteau, iara gandul ca aveam sa dam de necaz pusese stapanire pe mine, nu m-am linistit pana nu am vazut din nou gri, diferenta era un A.
Invatara: De dragul unor palpitatii in minus, data viitoare le fac eu insami semne.
Voi cum va curatati covoarele?

Fotografie.

 



1 thought on “Nu-i asta covorul!”

Lasă un răspuns


%d blogeri au apreciat: