Cu bidineaua si scara dupa mentalitate. Abia venisem prin preajma locului si aveam sa vedem un anunt la avizier, “se zugraveste”, asta ca sa nu uitam cu e cu mutatul, ne-am zis, atunci cand iti intra zugravul fie si pe scara iti da senzatia ca trebuie sa strangi si sa pleci, cat mai departe.
Suma stabilita pe cap de familie era una extrem de mica, 40 de lei. Nu-i greu, ziceam in gandul nostru, cat e cald se vor usca peretii. Soarele ardea, vara trecea si nici urma de trafalet pe scara, pana intr-o zi, cand, vorba lunga si apasata pe palier ne-a facut sa ciulim urechea. Vecinii acopereau contuarele de gaz, un prin semn ca se va intampla ceva.
Era mijlocul lui septembrie, copilului ii debutase raceala, ne pitisem cu el dupa urs si doua zile n-am iesit deloc.
Saptamana trecuta luni, la noua batute fix, pe cand nici in capul oaselor nu ne ridicaseram, cineva sa ne doboare usa cu bataia. Responsabilul de scara cu un ton intelegator dar imperativ ne aducea la cunostinta ca, trebuie sa indeplinim doua sarcini, prima sa acoperim usa la fel cum facusem cu contorul, a doua sa umplem un bidon musai de 5 kilograme, fiind necesare amandoua pentru zugravire in parametrii normali.
Nici nu se intoarce bine ca o vede si pe a treia, sa luam niste geamuri vechi de cand haul, care au fost probabil inlocuite de termopan si lasate pe peretele nostru pentru cineva. Inteleg orice, ca se vrea o treaba buna si ca zugravii nu avea obligatia de a indeparta geamurile, dar in casa era teritoriul unui copilas. Am sunat proprietarul care s-a cam suparat, nu pe noi, ci pe vecinul care nu le mai luase, a hotarat sa vina si sa le ridice chiar el, dupa amiaza nici ca mai erau acolo.
Asa cu usile acoperite, cu luminile stinse si ecoul si mai puternic scara semana cu o galerie subterana, un buncar, cu totii asteptam razboiul care nu mai incepea. Intr-o marti, ca la romani lunea nici lenea nu trece, au venit doi muncitori in salopete, in 3 ore cele trei etaje erau spalate proaspat pe “obraji” pentru noua culoare.
Dar cum afara e acum frigul stapan, de uscat s-au uscat in 6 zile. Iar a venit lunea, atunci i-am auzit indreptand peretii. Deci se poate, totul e sa se si vrea. Azi e gata, se face curat afara, abia astept noua culoare, sper sa fie puternica si luminoasa.
Scara s-a schimbat, mai trebuie sa se schimbe mentalitatea, caci un bun comun e la fel de pretios ca si un unul personal, dar cum pe noi nu ne intereseaza decat capra, nici ca mai stim ce aia vecinatate.
Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.
Sursa foto si unsplash.
2 thoughts on “Cu bidineaua si scara dupa mentalitate”