Asa ne–am petrecut 1 Decembrie

Ploaia de dimineata imi spulbera orice asteptare. Si anul asta aveam sa ratez aprinderea bradului de Craciun din Piata Unirii desi acum locuim la doi pasi de centru vechi. O dezamagire crunta punea stapanire pe mine ori de cate ori aruncam ochii afara. Cerul cernit arunca din nori picaturi reci. Nici o sansa. Inca un intai decembrie ratat. 1 Decembrie a fost altfel.

Mi-am dorit cu bucuria unui copil sa intampin luminile de Craciun in iarna petrecuta la Bucuresti. Nu am reusit tot din pricina vremeii, lapovita ne tinuse in casa.

Acum, acum erau doar cinci minute, atat ne lua pana in centrul vechi al Devei, dar afara ploua. Rau. Cu un oftat adanc asteptam anul ce vine. Si totusi tot universul a fost de partea mea, pe la orele 16 s-a inseninat brusc. Am zambit, dar nu mi-am facut iluzii. Alex ma incuraja, dar ma ruga sa mai avem rabdare o ora jumatate, ca  sa vedem macar retragerea cu torte. Cu gandul asta m-am consolat si-am asteptat. David la fel de nerabdator si el tragea de clanta strigand tare “pa”. Ne-am infofolit bine, ne-am pregatit umbrela, ca sa o uitam pe masa, ne-am pus manusile si ne-am rugat nerabdarea sa se tina tare inca putin.

Am coborat luand-o pe drumul cel mai scurt. Acolo am gasit o dacie ce facea manevre haotice, masurand ceasul si metrii am hotarat sa urmam drumul lung, asta inseamna ocolirea a mai multe blocuri printre masini care sofau cu putere intr-o curba periculoasa. Douazeci si patru de vehicule am ocolit cu vantul taindu-ne grav fata. Imi statea inima in gat ca micutul va sa raceasca desi Alex il proteja cum putea mai bine.

Cand am zarit bulevardul Iuliu Maniu am ramas profund dezamagita. Niste braduleti luminosi impodobeau saracacios stalpii. Asta era lumina Craciunului? Mai sus e un sens giratoriu  mult mai reusit, impodobit ca un bradut cu stea in varf  dar la stanga pe bulevardul 1 Decembrie, la parterul blocurilor statea atarnata o ghirlanda luminoasa sub forma de turturi iar pe alocuri omuleti de zapada ii tineau de urat, la dreapta pomii stateau impodobiti fara gust, banal, prostesc, nereprezentativ. Ori sunt eu prea pretentioasa, ori autoritatile au delegat spre decorarea de iarna persoane lipsite de imaginatie. Ma uitam cu jind spre Piata Victoriei de unde trebuia sa vina retragerea cu torte, nici un semn, am pasit spre o simangerie de unde sa cumparam covrigi decisi fiind sa facem drumul inapoi spre casa.

Cu punga de covrigi la noi am luat-o si mai tristi spre casa cand un sunet de famfara ne-a atras atentia, din spate venea retragerea cu torte. In fuga ne-am intors, veneau tortele ca o ploaie de stele.
Copilul striga de incantare, noi ii pupam manutele si-o porniram spre piata Unirii, se aprindea bradul. Am ajuns intr-o mare de oameni si fix la numaratoare. Primarul era pe scena improvizata si numara intre huiduieli si aplauze. Un brad sarac ros-galben rasarea langa statuia lui Traian.

A urmat un cantec fain de patriotism local.
Lumea in continua miscare bea vin fiert, din pacate nu am reusit sa ne strecuram pana langa casutele Targului de Craciun ca sa nu speriem copilul in aglomeratie. Am constat cu tristete ca la Deva oamenii inca nu au educatia unui astfel de eveniment, nu stiu sa aplaude, nici sa se bucure, cu atat mai putin sa se retraga. Stateau in multime ca sa isi spuna istoria zilei, ca sa bea un pahar cu vin sau ca sa se laude cu dulaii de talie mare pe care ii aveau in lesa.
Ne-am bucurat sa-l vedem pe David exaltat si fascinat de muzica, silabisea in limba lui ceva privind spre scena cu toate ca, boxele erau destul de tare.
Ii pupam mainile ca sa-l apar de frig si el tresarea langa mine.
Din pacate am ratat recitalul lui Nicolae Furdui Iancu, incepea chiar cand ne indepartaseram.
Asa ne-am petrecut 1 Decembrie. Cu mici minusuri si neajunsuri a fost o seara frumoasa, am luat o portie zdravana de energie si ne-am oxigenat intr-atat de mult incap parca ziua abia incepea.

poză 3 (1)

Retragerea cu torte 

630
Ghirlanda

633
Bradul Devei

1 Decembrie
Sensul Giratoriu de la Posta veche

Despre Roxana Trandafir 776 de articole

Sunt Roxana, mama lui David si fac din asta misiune de suflet. Iubesc marea, cartile, toamna si cuvintele ce nasc povesti. Sunt timida ce in lumea ei traieste liber si frumos.

2 comentarii publicate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat:
Citește articolul precedent:
De la matura de nuiele la aspirator

Un scartait puternic imi fura somnul in fiecare dimineata  de vara. Era matura din nuiele a strabunicii care isi facea treaba...

Închide