David Stie ca e bebe de un an si imi pune bete in roate, nelasandu-ma intentionat sa scriu. Ma chinui de doua ore sa scot din taste un articol. De doua ore el topaie pe langa mine jucandu-se. Eu scriu si sterg, scriu si sterg, el canta, se alinta si rade. Mie mi-e greu sa incheg o fraza, lui ii e greu sa se opreasca din ras. Ma uit la el curioasa, rade si mai tare de parca stie…
Il las pe el sa scrie fraze pentru ca stie…
David Stie desi e un bebe de un an
Sa deschida toate usile desi nu i-a aratat nimeni cum se face. Preferata fiind cea de la intrare, langa ea striga cu foc: “pa”, “pa”.
Ca il cert si incepe a plange.
Cand il trimit pe taica-su sa ii ia vreun lucru necorespunzator din mana.
Cum se deschide laptopul, desi nu a stat pe acest scaun din fata lui decat de vreo trei ori.
Ca suntem in bucatarie ori de cate ori se trezeste singur, alearga prin toata casa bombanind pana ajunge langa aragaz de unde ridica mainile in sus razand ca sa fie recompensat cu o imbratisare.
Cum suna interfonul si telefonul.
Sa imi dea lucrul pe care il tine in brate, trebuie doar sa insist bland.
Vreo 15 cuvinte mono si bisilabice.
Ca locul tatalui sau e la stanga patului si nu la dreapta.
Unde stau jucariile si intr-acolo le arunca de fiecare data cand se joaca.
Cand apar Millie si Doig la Tv ca sa danseze ca si ei.
Cand ii vorbeste tatal lui
Ca tonul vocii mele e mai bland.
Unde mi-am pus picsurile.
Care sunt hainele lui taica-su sau unde mi-am pitit agendele.
Ca e seara si e vremea de poveste sau pentru pupicul de noapte buna.
Atat de multe stie, David incat eu si taica-su ne scoatem palariile imaginare de pe crestet si tacem. Suntem mici in fata lui.
Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.
Foto unsplash.com
