Boala trezitului tarziu

 Boala trezitului tarziu Era 9.44 cand m-am trezit. Poftim?!? Noua si patruzeci si patru de minute? Imposibil. Nu m-am mai trezit atat de tarziu de pe vremea cand eram insarcinata. M-am ridicat in capul oaselor cu greutatea unei ursoaice care poarta in carca puii si m-am uitat afara. Era zi, intr-adevar zi, ceasul nu mintea.

Camera se deforma sub genele mele grele si tot corpul se tara sa ramana drept. Ma durea capul atat de tare de parca as fi baut butoaie de vin fiert. Casa din fata geamului nostru se apropia cu viteza amenintatoare, ca s-o opresc nu puteam decat sa ma reasez. Ametisem.
Ma simteam mai bolnava decat in ziua in care ma trezise gatul uscat de febra. Mai obosita decat dupa 4 ore de somn din noptile in care piticului ii dadeau dintii.

Cautam insistent un motiv in minte, m-am mai uitat o data la ceas si mi-am amintit, de vina era tot el, ceasul, ceasul meu biologic.

Din fire o matinala azi nu m-am trezit eu.   Boala trezitului tarziu e ceva nou 
Eram o alta, moale, ursuza de parca m-as fi certat cu visele, suparata pe fiecare nor de pe cer, vinovata pentru ploaie.
Am baut o cafea pana la ora asta si ma simt ca si-atunci cand ma bat cu insomnia. As putea sa mai beau inca 5 cafele, degeaba, leacul va fi tot somnul.
Tot programul mi-e dat peste cap si nimic nu-mi sta in maini. La ora asta jumatate din treburile mele cotidiene erau finalizate. Si pentru toate cate le las fara inceput urasc boala trezitului tarziu.
Unul dintre lucrurile pe care nu as mai vrea sa le fac niciodata.

sursa foto

 



2 thoughts on “Boala trezitului tarziu”

Lasă un răspuns