Lună: aprilie 2015

Corecturi gramaticale, de legaturi si de cuvinte cheie

Corecturi gramaticale, de legaturi si de cuvinte cheie

Corecturi gramaticale, de legaturi si de cuvinte cheie. Copilul se juca liniştit cu ursul cel mare. Soţ caută ceva pe net, eu mă documentam în domeniul seo, domeniu unde niciodată se pare că nu ştiu suficient de multe. Mi-am propus demult să corectez greşelile de […]

Am fost uitata in baza de date Preventel

Am fost uitata in baza de date Preventel

Am fost uitata in baza de date Preventel. Cu cativa ani in urma fratele meu imi lasase in carca o datorie de toata frumusetea la Vodafone. M-am oboist cu ea pana sa gasesc o operatoare interesata sa recupereze prejudiciul printr-o negociere avantajoasa si pentru mine […]

Cum a devenit David un copil activ

Davud e un copil activ Se uită la el miraţi cu toţii atunci când află că a început să meargă la 11 luni şi o zi. Pentru un băieţel e o dovadă de hărnicie, deoarece băieţii fac primii paşi mult mai târziu considerându-se că sunt mai leneşi. Nu a fost cazul lui David pentru că, el a făcut tot ce a vrut încă de pe când a descoperit mişcarea şi beneficiul ei.

Nu am citit cărţi despre bebeluşi, ci doar mi-am urmat instinctul şi la nevoie sfatul pediatrului. Asa a devenit un copil activ

I-am lărgit spaţiul. La început l-am masat şi am făcut mişcări simple cu toate membrele lui reperând procedura de două trei ori pe zi. Pe la patru luni şi jumătate a fost prima explorare a patului pe care a făcut-o singur împingându-se cu capul înainte. Singura măsură de precauţie  a fost să-I umplu marginea cu perne pentru a nu se rostolii. Următoarea mişcarea a fost ridicarea şezutului . Apoi, o lună mai târziu a început a-şi ridica picioarele ca să le cuprindă cu mâinile. La 6 luni se ridica în semi flotare de pe burtă că la 7 luni să stea în şezut perfect. La nici două săptămâni după a reuşit să meargă de-a buşelea după diverse obiecte.
Am renunţat la premergător, acesta s-a dovedit o investiţie inutilă când la trei săptămâni de folosire prudenta şi-a ridicat şezutul şi s-a aşezat în mâini izbutind să iasă din scăunel.
Am instalat pe jos o plapumă acoperită cu jucării unde el petrecea o mare parte din zi mergând după ele. De fiecare dată când depăşea spaţiul pufos îi mai puneam o pereche de pantalonaşi şi îl lăsăm să exploreze urmărindu-l. În scurt timp se sprijinea de pat susţinându-se nu doar în mâini şi mai apoi urca singur pe el. De coborât a coborât mai greu, tindea să plece cu capul înainte şi atunci am intervenit doar ca să-I arăt coborârea uşoară şi mai puţin periculoasă, în scurtă vreme o executa fără efort.
Când ni se atârnă de picioare sau de orice alt obiect care îl aducea în poziţie verticală l-am lăsat să se chinuie niţel până să reuşească şi reuşea de multe ori fără să ne ceară vreo clipă ajutorul.
La nouă luni îl plimbam cu răbdare prin parc susţinându-l de mâini şi lăsându-l să meargă ţinându-se de bănci.

Am observat că poate să meargă mai mult decât o face pentru că abia atingea obiectele pentru siguranţă.

Pe 12 octombrie, la 11 luni şi o zi a venit la mine ce mă găseam pe scaunul ăsta la laptop, parcurgând distanţa de doi metri de la pat fără probleme.
A fost debutul mersului, deşi unul legănat şi lent făcut cu antebraţele îndoite era unul precoce şi foarte corect.
Ce-am învăţat din experienţă asta a fost că: panica şi grija în plus nu fac decât să limiteze activitatea copilului, l-am privit atent fără să-l sufoc sau să-l opresc din a face diverse. Fără ajutătoare de mers este mult mai uşor pentru că, el explorează şi învaţă singur să se mişte. Obstacolele sunt de folos pentru că va avea grijă să le depăşească. Susţinerea pe distanţe din ce în ce mai lungi în aer liber se dovedeşte extraordinară, totul e să se facă acolo unde nu se afla în pericol iminent. Explorarea şi expansiunea teritorială a copilului el o impune, eu ca mama nu trebuie decât să-l supraveghez.
Toate cele câte le-am spus ţin şi de constituţia copilului şi de determinarea lui, un copil suplu va merge foarte uşor, unul ajutat să descopere lumea singur va învăţa mai repede.
Aşa a devenit David un copil activ, care la 11 luni a făcut primii paşi. Nu e o minune, e doar ambiţie şi perseverenţa reciprocă.

foto

Lucruri neplacute in Centru Vechi

Lucruri neplacute in Centru Vechi

Centrul vechi al Devei e acel loc in care toata lumea vrea sa ajunga. Fie la o promenade, fie in interes turistic, fie la o cafea, o parte insemnata a generatiei tinere se afla aici de dimineata pana seara de indata ce s-a instalat caldura. […]

Prin Deva taximetriştii mai circulă şi beţi

Prin Deva taximetriştii mai circulă şi beţi

Ca să fi taximetrist trebuie să îndeplineşti anumite condiţii: să ai peste 21 de ani, să fi apt din punct de vedere psihic, să ai experienţă în condus minim doi ani şi să obţii un certificat de atestare profesională, o autorizaţie pe vehicul şi una […]


%d blogeri au apreciat: