Orgoliul ranit dauneaza grav relatiilor

Rate this post

 

Deloc împăcat cu ideea căsătoriei noastre bunicul avea de făcut diverse obiecţii. Schimbarea de nume a fost ca o lovitură în plex, suferea de-a dreptul când a aflat nici nu mă gândesc să-l păstrez numele de fată. După propuneri nereuşite, cum ar fi ca el să-şi schimbe numele ba cum ar suna să-l combinăm, a plecat supărat pe refuzul meu categoric.

A urmat schimbarea buletinului, când,  dacă el ca proprietar nu era prezent sau nu-şi dădea acordul că domiciliul să-mi fie acelasi aveam să primesc unul provizoriu. Cu greu l-am convins că legislaţia prevede prezenţa lui la evidenţa populaţiei pentru o declaraţie, nici măcar argumentul ăsta nu-l scotea din ideea absurdă că I s-ar lua casă prin copia de contract şi semnătura. Văzând că nu-I chip de întors a cedat şi-a acceptat să ne însoţească.

Dar s-a hotărât să ne facă ziuă imposibilă. Întâi ne grăbea cu toate că eu ţineam pasul greu cu ditamai burta înainte, nu eram decât în luna a opta de sarcină. Apoi se făcea de râs în faţa tuturor vociferând asupra abuzului legislativ, refuzând să lase actul copiat, aruncând pixul pe jos pretinzând că nu poate să scrie.
Intervenţia mea nu făcea decât să-l enerveze, cu acordul celor de la evidenta i-am scris eu cererea, el doar a semnat ca după să-mi arunce din ochi toată ura de care era în stare.
A plecat înainte parcă nesuportând să mai respire acelaşi aer cu mine de când şi în buletin mă numeam altfel.

Orgoliul ranit cate nu distruge!

foto

2 comentarii publicate

  1. Păcat….sper că într-un final, bunicul s-a împăcat cu ideea căsătorie 🙂
    Uneori bătrânii sunt cele mai încăpățânate persoane, dar orgoliul lor se naște,de cele mai multe ori, din intenții bune și temeri de singurătate.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: