Nimeni nu îi simte lipsa, e doar o băbuţă

Nimeni nu îi simte lipsa, e doar o băbuţă. A trecut o săptămână şi nimeni nu ştie nimic şi nici că-I prea pasă…
Vinerea trecută pe la ora nouă pe scara noastră nu se întâmplă nimic nou. Femeia de serviciu spala scara bocănind pe la praguri, vecinii erau ascunşi în casa de căldură, Noi ne gândeam să mergem la bibliotecă. Am ieşit şi-am găsit-o încă pe cea responsabilă cu curăţenia la etajul nostru, după schimbăm câteva cuvinte despre starea caniculară a vremii am coborât.

Nimeni nu îi simte lipsa, e doar o băbuţă

Nişte buşituri în uşa de la parter mi-au atras atenţia. După acea uşă locuieşte o băbuţă surdă. Ne-am oprit şi la o ascultare mai atentă am înţeles că bătea cu bastonul în uşă şi ţipă după ajutor. Am ieşit repede în parcul din faţă şi am chemat singurul vecin prezent cu care mai schimbăm câteva vorbe: veniţi puţin, vă rugăm, s-a întâmplat ceva cu tanti de la parter.
– Eu să vin? Fuse mirarea lui.
Păi vorbeam cu altcineva? În sinea noastră apoi tare: Da!
Intrăm înapoi în scară şi îi indicam uşa, se auzeau în continuare bătăi în ea şi ţipete. Mi-o şi imaginam pe tanti căzută şi frântă de puteri. Bătrâna octogenara nu aude şi mai e şi pe dializă. Ne temeam de o criză.

Nimeni nu îi simte lipsa, e doar o băbuţă

Vecinul ne spune numele unui alt locatar al blocurilor învecinate care o cunoaşte pe femeie şi ne roagă să-l chemăm tot din parc.
Îl strigam şi pe al doilea bărbat şi plecăm cu toţi la uşă cu pricina. Era descuiată, omul care o cunoaşte intră, dar iese repede spunând că e căzută.
Noi cu copilul în braţe ne gândeam să nu se sperie am stat afară, cu băbuţa nu se putea comunica, singurul cuvânt pe care-l spunea era “Ajutor”.

Singură idee bună a fost să sunăm la salvare.
Acolo un alt obstacol: operatoarea spunea că dacă-I cooperantă nu e nevoie să ne trimită un echipaj.
Serios? Cu un om care rosteşte un singur cuvânt cooperezi? După insistente lungi se hotărăşte să trimită maşina la adresa. Vine salvarea şi o ia.

A trecut o săptămână de atunci. În garsoniera ei nu-I nici o mişcare, nici un volum la maxim nu se mai aude, nici o uşă nu se mai trânteşte, nici fiul ei nu a fost văzut, habar nu avem dacă a fost sau nu anunţat.
Am mai întrebat în stânga şi în dreapta de vreo veste. Tăcere şi umeri ridicaţi.
E doar o bătrână căreia nimeni nu îi simte lipsa şi păţania ei a trecut aproape neobservată… ca un fapt divers.

Foto

Despre Roxana 714 articole
De profesie mama, mama de rege mic. Sensibila, usor neincrezatoare in sine, dar ferma si consecventa. Cinica. Iubitoare de vise sunt o stare de spirit imperfecta.

3 comentarii publicate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat:
Citește articolul precedent:
Am instituit un program spartan

Am instituit un program spartan. Aveam o agenda in copilarie, incepea devreme menita fiind sa ma organizeze. Mereu am avut...

Închide