Tie cine iti creste copilul? Cresterea copilului este foarte importanta pentru noi. Majoritatea lumii considera inca dinainte ca David sa vina pe lume ca noi nu vom fi niste parinti capabili sa il ingrijim. De unde prejudecata asta nu ma intrebati, nici nu m-am sinchisit sa ii gasesc originea. Iubindu-l si dorindu-ne sa creasca frumos ne-am ambitionat sa stam separat si sa ii oferim tot ce putem mai bine.
In continuare lumea ne-a privit suspicios si cu uimire, dar la fel nu ne-am sinchisit prea tare de ce spune ea.
De cand suntem parinti viata noastra-I extraordinar de plina si de frumoasa.
Toate actiunile noastre converg inspre binele celui mic si fara doar si poate ne numim parinti cu norma intreaga.
Suntem acolo la fiecare dinte nou, sa mangaiem rani sau sa pupam cucuie, sa alergam dupa porumbei sau sa ne jucam in cada, cand mananca si se pateaza si apoi rade in hohote, daca se suie pe masa, daca doarme agitat sau vrea pur si simplu sa faca o nazbatie. Nu as suporta sa il stiu departe. Nu as suporta sa vina altul, indiferent cine, sa ne spuna cum sa-l educam. Nu as suporta sub nicio forma si de fiecare data iau foc cand primesc sugestii legate de cresterea lui.
In randul prietenilor sai mai mici este un baietel cu cinci luni mai mare, care, e in grija strabunicii. O batranica venerabila si apriga il poarta si-l ingrijeste cu desavarsire iar parintii lui sunt plecati in strainatate. Au plecat de pe vremea cand Patrik avea doar trei luni, acum fiind pentru micut doi straini ce il viziteaza o data pe trimestru.
Tie cine iti creste copilul? Cum te implici in cresterea copilului tau?
Eu nu as suporta asa o idee, m-as usca de dorul si de grija baiatului oricat de multi copii ar fi crescut pana in prezent strabunica. Mi s-ar sfarteca sufletul stiind ca e la mii de kilometri si nu pot sa-l vad.
Diferentele majore intre David si Patrik sunt cam urmatoarele :
-David nu e intarcat, prietenul lui a si uitat gustul laptelui de mama, daca l-a mancat vreodata.
-Patrik e domol si docil, David un activ si un neascultator.
-Al nostru topaie pe banci, al strabunicii doar priveste batraneste.
-Patrik are ca spatiu de joaca parcul din fata blocului, David cunoaste deja toate parcurile orasului si fantanile arteziene.
-David alearga spre noi cu bratele deschise, Patrik se rusineaza si se ascunde dupa fusta strabunicii.
-Patrik spune doua cuvinte, “tai” si “pusi”, David canta si bombane in toate felurile cu putinta.
Daca ar trebui sa aleg tot un copil razgaiat, dar activ mi-as dori in detrimentului unuia prea cuminte.
Cred cu tarie ca felul asta de-al fii al celor mici e imprimat si de cei care ii supravegheaza si in plus, un copil crescut de parinti e mereu cu un pas in fata.
Daca tot mi-am facut un copil trebuie sa ii fiu parinte toata viata, nu dupa un anumit timp sau in etape.
Tie cine iti creste copilul? Si daca dupa ce ai devenit parinte trebui sa pleci ce faci, iei copilul cu tine sau il lasi in seama cuiva mai in varsta? Este importanta cresterea copilului pentru tine?
Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.
Sursa foto
Gandirea ta o aprob si o admir foarte mult, putini parinti se hotarasc sa plece departe de familii si sa-si creasca singuri copiii. Un exemplu in acest sens sunt chiar eu, am fost crescuta de bunici pana la varsta de 14 ani 🙂
Eu zic ca nu degeaba copiii au anumiti parinti. S-au nascut anume pentru a interactiona cu parintii. Nu cu bunicii, nu cu alte persoane, oricat de bine intentinate ar fi acele persoane. Oriocum ar fi parintii, oricat de putine conditii materiale ar putea sa-i ofere copilului, tot sunt mai buni pentru copil parintii nativi. Parintii naturali pot oferi copilului exact spiritualitatea de care are nevoie copilul.
Felicitari pentru modul in care vezi lucrurile!