Urma sa invat sa dansez pentru nunta noastra

Rate this post

Urma sa invat sa dansez pentru nunta noastra. Ne-am intalnit intro dupa- amiaza caniculara de august. In jur cateva glasuri si zgomotul traficului si soarele. Din cauza lui nu puteam privi prea departe, dar atunci cand lumina puternica a cazut printre frunze peste noi am avut inainte un mic curcubeu. I-am zis in prima faza frumoasa iluzie, insa el a fost o veste buna. Fiecare dintre noi isi gasise jumatatea. Niciunul dintre noi nu stia asta, tacea si se ascundea in sfiala, dar am ramas impreuna pentru totdeauna si-am aflat.

Alert si febril, asa a fost debutul nostru de poveste. O poveste despre doua suflete ce s-au gasit mai tarziu, aveam amadoi aproape 30 de ani.

Timpul ne-a inteles abia atunci si a inceput a curge in favoarea noastra. Ne-am construit relatia intrun alt fel, diferit decat am fi facut-o cu vreo zece ani in urma. Am parcurs un itinerar firesc presarat cu normalitate pe care ne-am permis sa o numim fericire.

Nimic nu a mai fost la fel, ci mult mai intens atunci cand in pantecul meu s-a strecurat o viata. Moment de panica, dar totusi de un entuziasm  desciv. Urma sa ne casatorim curand. Hotararea am luat-o la un an de la acel inceput de iubire, atunci cand soarele trimitea din nou curcubee printre frunzele verzi.

Obiectivele au fost clare:

  • Ne doream ceva intim si cat se poate restrans.
  • Fara implicatii finaciare majore.
  • Departe de lumea carcotasa si curioasa.
  • Intrun cadru natural, in mintea mea ar fi fost perfecta plaja, dar visul unei nunti la mare trebuia abandonat. Mai apoi si ideea nuntii religioase si ea trebuia uitata, pentru moment cel putin.
  • O data abandonata nunta am ales haine simple, cam ce aveam prin garderoba si ne-a putut cuprinde, mai ales pe mine, care,  eram doi in una.
  • Cu toate ca au fost destul de priceputi in organizare ne-am confruntat cu doua probleme: nimeni nu voia sa ne fie martor la starea civila si… nu stiam sa dansam deloc. 

Ne cazneam sa ne tinem de mana frumos pe acordurile lui Strauss, nu-mi imaginam mica petrecere fara vals, dar degeaba… picioarele noastre nu erau facute pentru el. Daca petreceam in Bucuresti aveam sa ne putem inscrie la cursuri dansul mirilor care sa se sfarseasca in sala de restaurant. Plus ca toata grija avea sa cada in seama unui coregraf. Si cum sa nu ne convina asa un curs daca un specialist avea sa stabileasca impreuna cu noi tot necesarul de la melodia potrivita pana la complexitatea coregrafiei?

Eh, dar nu e intotdeauna dupa cum doresti, ci dupa cum se poate… noi am primit realitatea asta ca pe o invatatura si ne-am casatorit in provincie intr-o zi de splendid septembrie. De aproape doi ani povestea noastra si-a schimbat notele. Acum cantecul soarelui arzator e inlocuit de blandetea unei armonii cu parfum de melancolie.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: