Si la voi acasa se mutau piesele de mobilier?

 

Si la voi acasa se mutau piesele de mobilier? Mama avea un obicei pe care multa lume il cataloga drept neobisnuit, muta mobila in diferite locuri asa incat apartamentul sa nu-I devina monoton. Rar pastra cate un lucru intrun loc pentru mai multa vreme, ei ii placea spatiu si lumina. Am mostenit placerile astea si de cate ori gasesc un loc inghesuit de prea multe sau neschimbat si banal ma simt sufocata.

Tin minte ca avea o vorba: “ casa nu-I frumoasa cand e plina, ci cand vorbeste despre cel care sta in ea”. Aveam putine reviste de profil atunci, dar ni se luminau ochii cand vedeam cate un mobilier nou si bine venit sa sprijine ideea noastra comuna.

O mare problema cu spatiul il avusese dintotdeauna baia, pe cat era de ingusta pe atat era de doldora. Cel mai mult o irita ca se lovea si in clanta si-n masina de spalat pana sa ajunga la chiuveta pentru un simplu periaj dentar. Despre maldarul de haine ce se strangea in cos nu incape vorba, il ura, transmitandu-mi sentimentul si mie.

-Fata mea cand o sa fii mare, imi spunea, sa pui pe peretii baii rafturi ca sa poti depozita ce iti trebuie in ele. Masina aia sa o scoti de acolo ca sa te poti misca fara sa te invinetesti, iar cosul cu rufe sa-l ascunzi pe unde poti.

Am crescut si am gasit corpul de baie perfect pentru nevoile noastre. Un dulapior pentru periute, pamatufuri si crème pe un perete. Un dulap mai incapator sub ciuveta, aici va sa fie loc pentru prosoape si cosul cu rufe murdare. Dilema rezolvata. Cu un mobilier de baie clasic si elegant as avea mai mult decat orice.

Cand era in bucatarie mama devenea mereu nervoasa, mai ales de sarbatori cand gatea mult, atunci nici macar nu aveam voie sa deschidem usa, ne lipeam doar urechea de ea ca sa stim ce mai face.

Dupa ore de asteptare ne lasa sa patrundem ca intrun templu sacru fericita ca a ispravit bucatele, dar trista ca nu erau toate la locul pe care ea il visa. Ba nu gasea o cratita, ba uita unde ii e lingura, ba nu-si gasea telul si mobilier avea, dar nu acel mobilier de bucatarie care sa o ajute, ci unul neincapator.

mobilier

Daca ar fi sa trecem si la camere, in sufragerie o nemultumea masa aceea mare specifica mobilei de pe vremuri, de parca ne pregateam pentru cina cea de taina in fiecare seara si era nevoie sa o intindem. Suferind de lipsa spatiului la un moment dat a decis sa o excluda, in locul ei nu a asezat nimic si atunci cand ii veneau musafiri tragea masuta din lemn aflata in balcon, inca nu se inventase gama de masute de cafea, dar  masuta cea de lemn era o buna inaintasa.

Pentru dormitor avea cea mai buna idee, sa fie un loc de liniste, de joaca, dedicat temelor sau altor activitati solitare. In centru era mereu spatiu liber iar pe cei doi pereti principali paturile noastre, la fereastra biroul. Asa concepea sa arate un dormitor pentru cei mici, iar daca alegea un mobilier pentru copii nou il alegea doar daca avea piese putine.

Avea mereu in gand sa isi castige spatiul furat de obiecte si sa se bucure de lumina naturala si fara studii speciale reusea sa o faca.  Ideile ei de reamenajare si de a pastra spiritul liber in orice loc mi le-a dat  fara eforturi si mie. Ca orice fata ce urmeaza modelul mamei sale sunt mandra de asta!

 

Despre Roxana Trandafir 763 de articole

Sunt Roxana, mama lui David si fac din asta misiune de suflet. Iubesc marea, cartile, toamna si cuvintele ce nasc povesti. Sunt timida ce in lumea ei traieste liber si frumos.

1 comentariu publicat

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat:
Citește articolul precedent:
Emotii si bagaje si vise si dor

Maine e ultima zi acasa, ce vorbesc e astazi, am si uitat cat e ceasul de cand ploua de cand...

Închide