The age of Adaline 2015

The age of Adaline

The age of Adaline .  Adaline suferă un straniu accident care se dovedeşte ai fi şi binecuvântare şi blestem. După ce cade cu maşina în ape îngheţate e lovită şi de fulger, astfel corpul ei suferă nişte schimbări chimice încă nedescoperite pentru începutul anilor `30 iar femeia rămâne în viaţă, dar captiva vârstei sale de atunci, 29 de ani.

The age of Adaline

O idee fabuloasă şi generoasă pentru un scenariu uluitor, mă aşteptam la situaţii inedite şi o dramă adâncă, însă… povestea se limitează în a se învârti în cerc.

După cum am menţionat accidentul are loc în anii `30, iar Adalaine ajunge să trăiască şi zilele noastre păstrându-şi înfăţişarea nu şi identitatea. Tânăra aleargă pentru viaţa să peste opt decenii.

Singura care îi ştie secretul este propria-I fiică, dar care acum arată de parcă i-ar fi bunică. Întâlnirile dintre cele două sunt extrem de discrete pentru a nu o da pe mama de gol, dar fără pic de intensitate emoţională sau replici marcate de absenţa unei din viaţa celeilalte, par mai degrabă două prietene ce îşi beau ceaiul în grabă.

Mama aleargă spre nicăieri din stat în stat doar pentru a nu ridica suspiciuni şi a nu fii tratată ca o curiozitate, iar fiica îmbătrâneşte firesc şi fără regrete.

Adaptată fiecărei epoci pe care o traversară, Adaline îşi desăvârşeşte cultura generală având şansă de a şi trăi evenimentele în timp real nu doar a le citi în cărţile de istorie.

Dragostea pentru Elis o face să iasă din ritm şi să simtă că trăieşte, dar teamă că nu cumva el să o privească diferit o face să-şi păstreze secretul în continuare.

Când ajunge, însă la casa părinţilor săi este în pericol de a fi descoperită, tot blestemul unei iubiri trecute o ajunge din urmă. Suferă un al doilea accident iar viaţa I se schimbă radical.

Cam despre asta e tot filmul, o derulare a unor fapte deloc inedite, o poveste de dragoste şi un final aşteptat.

Mi-a plăcut teribil actriţa din rolul principal, Blake Lively este ideală pentru roluri dramatice, Michiel Huisman are prestanta iar Harison Ford da valoare întregii producţii.

Un alt film din categoria celor lejere de duminică.

 

Sursa Foto

Despre Roxana Trandafir 763 de articole

Sunt Roxana, mama lui David si fac din asta misiune de suflet. Iubesc marea, cartile, toamna si cuvintele ce nasc povesti. Sunt timida ce in lumea ei traieste liber si frumos.

2 comentarii publicate

  1. am scris si eu despre acest film in luna mai a.c.
    Povestea unei femei care traieste timp de opt decenii vârsta de 28 de ani, este ceea ce viseaza fiecare, nu-i asa? Sa fie tânar, frumos, sanatos dar sa detina întelepciunea bunicilor, sa aiba timp sa citesteasca mult, sa învete fara efort, sa calatoreasca în toata lumea si sa stapâneasca multe limbi straine… Ar putea fi acest vis, un cosmar?!
    Filmul ofera un posibil raspuns si maniera în care se prezentata povestea este deosebit de placuta. Trecutul sau prezentul este pentru Adaline un timp în care numarul anilor nu are semnificatia pe care o cunoastem noi, ci se masoara prin clipe magice, povesti de iubire fara sfârsit, apropieri si despartiri… Un citat simpatic din „The Food of Love” – Anthony Capella este prezentat în film: „Anni, amori e bicchieri di vino, nun se contano mai” / „Years, lovers and glasses of wine; these things must not be counted”/ „Anii, iubitii si paharele cu vin, nu trebuie să fie numărate.” Nota mea: 9

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat:
Citește articolul precedent:
Si la voi acasa se mutau piesele de mobilier?

  Si la voi acasa se mutau piesele de mobilier? Mama avea un obicei pe care multa lume il cataloga...

Închide